Zeci de lucrări Grigorescu din colecția MNAR, expuse în premieră: „Ocazie unică pentru generațiile actuale”/ galerie foto

Zeci de lucrări Nicolae Grigorescu din colecția Muzeului Național de Artă al României sunt expuse în premieră, timp de patru luni, pentru a marca 185 de ani de la nașterea artistului.

Peisaje, alături de veșminte țărănești și obiecte cu caracter decorativ de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” și o reconstituire a tabloului „Fata cu zestrea ei” (1885 – 1891), țărăncuțe, care cu boi și ciobănași, împreună cu 83 de fotografii realizate în timpul cercetărilor făcute între 1925 și 1936 de echipa profesorului Dimitrie Gusti în localități rurale din România, întregesc expoziția „Nicolae Grigorescu – Pictor al ethosului românesc”, deschisă publicului începând cu 15 mai. O altă parte inedită o reprezintă lucrările de pictură cu carecter monumental, mai puțin cunoscute, ale lui Grigorescu.

Directorul MNAR: Grigorescu, interesat doar de partea estetică a satului

Călin Stegerean, curator-coordonator și directorul MNAR, a explicat pentru curatorial.ro conceptul expoziției și a vorbit despre planurile de împrospătare a Galeriei de Artă Românească a muzeului.

„Sunt peste 120 de lucrări care, în proporție covârșitoare, provin din depozitele muzeului. O parte dintre ele au fost restaurate. Pentru generațiile actuale, cred că e prima ocazie în care se pot întâlni cu această parte consistentă a operei lui Grigorescu care poate fi circumscrisă temei ethosului românesc”, a spus el.

Expoziția reprezintă o incursiune în creația lui Nicolae Grigorescu. Pornind de la peisajele ce evocă Barbizonul și până la portretele țăranilor.

„Are un scenariu ce vizează povestea ultimilor ani petrecuți în România, după întoarcerea lui din Franța, în 1890. El a adus experiența Barbizonului, unde a descoperit interesul pentru natură, pentru viața oamenilor simpli. S-a întors în România, care deja devenise regat – o țară în plin proces de consolidare națională, lucru care determină un demers în cultură de identificare a unui specific național. El se alătură acestui demers care are o legătură preponderentă cu viața satului, cu spiritualitatea satului, de aceea – încet, încet – în expoziție, peisajele care evocă Barbizonul se populează cu personaje și, ca într-un film în care camera se apropie de aceste personaje, în sălile următoare avem prim-planuri cu figurile țăranilor, surprinse în diverse ipostaze, apoi sunt scene câmpenești, iar expoziția se încheie cu fotografii pe care le-am adus de la Muzeul Național al Satului, din cercetarea pe care Dimitrie Gusti a făcut-o în câteva localități rurale din România, la mai puțin de 20 de ani de la moartea artistului. Vedem că lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Ceea ce merită remarcat este exact poziția lui Grigorescu: faptul că, spre deosebire de fotografii, care suprind satul în spontaneitatea lui, el operează cu mijloacele specific artistice – o anumită sinteză, o anumită regie a luminii, un anumit mod de folosire a pensulației”, a mai explicat Stegerean pentru curatorial.ro.

El a continuat: „I s-a reproșat că a pictat mai degrabă partea frumoasă a lucrurilor decât pe cele cu carecter social, dar cred că el era interesat doar de partea estetică, nu l-a interesat problematica socială, presupunând că această problematică socială rezulta exact din faptul că aducea în prim-plan țăranul, care, până atunci, era exclus din pictură ca personaj principal”.

Posibilă înnoire a lucrărilor din Galeria de Artă Românească

Legat de ce se va întâmpla cu lucrările nou prezentate după ce expoziția se va fi încheiat, pe 17 septembrie, directorul muzeului a spus că ia în calcul – de altfel, o face de ceva vreme – schimbarea unor lucrări în Galeria de Artă Românească. În muzeu, de-a lungul timpului, au fost foarte puține intervenții în expozițiile permanente, de regulă sub forma unor „medalioane”.

„Tot ce este aici e nou. Nimic din Galerie nu s-a mișcat. Acolo este preponderent ilustrată perioada franceză și cea din Războiul de Independență. Tema de aici e una precisă – specificul românesc național pe care contemporanii l-au remarcat. E o selecție de texte extrase atât din scrieri din perioada vieții artistului, cât și contemporane, de la Nicolae Iorga la Andrei Pleșu. Aceste citate atestă că atât contemporanii lui, cât și generațiile care au urmat au sesizat specificul național și sunt voci care exprimă faptul că el e cel care poate fi considerat «pictorul național», nu doar prin faptul că suprinde acest specific, ci și prin performanța lui artistică. Pentru că, așa cum spunea Andrei Pleșu, el putea să facă tot ceea ce dorea, ca pictor”.

Călin Stegerean a mărturisit că, de când a devenit directorul muzeului, are în vedere primenirea Galeriei de Artă Românească, însă rămâne de văzut în ce măsură și cum ar putea face asta. „Probabil că expoziția ar fi o placă turnantă către un demers de acest tip, în care să reconsiderăm prezența lui Grigorescu ca pictor național în Galeria Națională și să avem un pattern al unei panotări care să reflecte mai bine contribuția artei românești la arta universală”.