Jurnal montan – Munţii Baiului sau cum să ignori prognoza, din dragoste pentru munte

Seria „Jurnal montan” propune pentru luna aprilie o drumeție ce poate părea monotonă, dar de dificultate medie spre grea, prin Munţii Baiului, cu privelişti spectaculoase către Masivul Bucegi.

Deşi prognoza meteo nu se anunţa grozavă, oscilând toată săptămâna între ploaie şi câteva secunde de soare, echipa „Oameni pe munte” și curatorial.ro au ales o zi de weekend pentru o drumeţie în Munţii Baiului.

Ultima tură de iarnă

Mașina a fost lăsată în gara Sinaia, de unde am ajuns cu taxiul până în Azuga. Din Azuga există două variante: se poate urca cu telegondola până pe culmea Sorica, la 1.540 m, sau pe jos, pe traseu nemarcat. Cum încă ziua nu este îndeajuns de lungă pentru a întârzia pe munte, şi oricum având destui kilometri de parcurs, am decis pentru urcarea pe Sorica cu telegondola.

Aici ne-a întâmpinat un vânt puternic, gata să ne trimită înapoi de unde am venit, cu rafale de peste 50 km/h şi o temperatură cu mult sub ce era mai jos, în Azuga. Astfel că am fost nevoiţi să adăugăm un strat de haine şi am pornit la drum pe traseul marcat cu cruce roşie/bandă roşie. Am avut parte de noroi, zăpadă şi iarbă, dar și ninsoare, câte o rază de soare şi ploaie.

Faptul că suntem în miezul primăverii şi că vremea a fost mai blândă în ultimele săptămâni ne-a făcut să credem că aceasta o să fie ultima tură de iarnă. La un pic peste 1.800 m, norii au coborât, o ceaţă densă ne-a împresurat şi un viscol uşor a început să ne împingă de la spate.

Totul în doze decente, asezonat cu o mulţime de urme de urşi, unele mai proaspete, altele mai vechi. În depărtare, Bucegii bine îmbrăcaţi în nori îşi mai desfăşurau uneori crestele albe.

Două anotimpuri într-unul singur

Culmea Munţilor Baiului poate părea la prima vedere uşor anostă, dar tocmai pentru că este destul de lungă, cu urcări şi coborâri constante, cu o varietate de trasee ce pornesc şi se termină în puncte diferite, cu privelişti nemaipomenite, o face îndeajuns de solicitantă, frumoasă şi provocatoare pentru orice montaniard.

După ceaţă şi viscol a început o ploaie măruntă, deloc de speriat, care a dispărut treptat, norii s-au ridicat, iar la intersecţia cu traseul către Vârful Piscul Câinelui s-a oprit de tot. Urmând culmea piciorului Piscul Câinelui, perspectiva către Bucegi a devenit impresionantă.

De aici am început coborârea prin poienile de sub Piscul Câinelui. În poieni, zăpada a lăsat loc florilor de primăvară: viorele, ghiocei, brânduşe şi spânz. Şi iată cum peisajul şi natura compensează mereu partea dificilă a oricărui traseu montan, pentru că nu este una din cele mai uşoare coborâri. Ca o curiozitate, poienile seamănă izbitor cu nişte doline, putând fi comparate chiar şi cu crovurile Mehedinţiului, dar la o dimensiune redusă.

Retur în gara Sinaia

Am lăsat în urmă poienile înflorite şi am continuat coborârea un pic mai abruptă prin pădure. Un popas la Cabana Piscul Câinelui nu a mai fost posibil, deoarece a devenit proprietate privată, iar drumul forestier care coboară în serpentine a fost asfaltat „corespunzător” cu ciment.

Această cabană are o bucată de istorie care merită menţionată. La 11 martie 1893 a fost înfiinţată, la propunerea lui Dimitrie A. Sturdza, Societatea Carpatina „Sinaia”, care avea ca principal scop amenajarea potecilor din zona montană şi construirea de adăposturi pentru drumeţi, denumite la vremea aceea „staţiuni carpatine” sau „pavilioane”. Astfel că, în anul 1897 au fost construite pavilioanele de la Vârful cu Dor (2006 m), Furnica (1347 m), Sgârbura de pe Calea Codrului şi Chioscul Piscul Câinelui din Poiana Carp (unde se află cabana actuală, scoasă din circuitul turistic).

Am continuat traseul, paralel cu calea ferată, până la gara Sinaia de unde – înapoi spre casă.

Detalii tehnice ale traseului

Azuga – Telegondolă Azuga – Vârful Dutca (1715 m) – Şaua Cazacu – Şaua Băiuţul (1735 m) – Vârful Baiul Mic (1827 m) – Şaua Baiului (1769 m) – Vârful Baiul Mare (1895 m) – Vârful Drăgan (1771 m) – Piscul Câinelui (1650 m) – Cabana Piscul Câinelui – Gara Sinaia

Distanţă: 20 km

Tip traseu: semi-circuit

Diferenţă de nivel pozitivă: 700 m

Diferenţă de nivel negativă: 1.380 m

Timp total estimat­­­­: 8 h 45 min

Marcaj: cruce roşie/bandă roşie/punct albastru

Grad de dificultate: mediu-greu