Misterul cântecului balenelor, rezolvat de oamenii de știință
Oamenii de știință danezi au aflat cum își produc unele dintre cele mai mari balene din ocean cântecele complexe și obsedante. Balenele cu cocoașă și alte mamifere marine din subordinul Mysticeti au dezvoltat o „cutie vocală” specializată care le permite să cânte sub apă, potrivit unui studiu publicat în revista Nature.
Studiul a dezvăluit și de ce zgomotul pe care omul îl face în ocean este atât de deranjant pentru acești giganți. Cântecul balenelor este limitat la o frecvență care se suprapune cu zgomotul produs de nave.
„Sunetul este fundamental pentru supraviețuirea lor, deoarece este singura modalitate prin care se pot găsi pentru a se împerechea în ocean”, a explicat profesorul Coen Elemans, de la University of Southern Denmark, care a condus studiul.
Balenele – unele dintre animalele enigmatice de pe planetă, inteligente și sociale – sunt un grup de 14 specii, printre care balena albastră, balena cu cocoașă, balena minke și balena cenușie. În loc de dinți, aceste animale au plăci numite balene, prin care cern creaturi mici din apă.
Balenele cântă reciclând aerul
Profesorul Elemans a explicat pentru BBC cum a reușit echipa lui să descopere acest lucru. Cercetătorii au efectuat experimente folosind laringele, sau „cutii vocale”, care au fost îndepărtate cu grijă din trei carcase de balene eșuate – o balenă minke, o balenă cu cocoașă și o balenă sei. Apoi a fost suflat aer prin structurile masive pentru a produce sunetul.
La oameni, vocea provine din vibrațiile pe care aerul le produce atunci când trece peste niște structuri din gât numite „corzi vocale”. Balenele, în schimb, au o structură mare în formă de U cu o pernă de grăsime în partea superioară a laringelui.
Această anatomie vocală le permite animalelor să cânte prin reciclarea aerului și împiedică inhalarea apei.
Cercetătorii au realizat modele computerizate ale sunetelor și au arătat cum cântecul balenelor se încadrează într-o frecvență redusă, care se suprapune cu zgomotul produs de navele maritime.
„Ele nu pot alege pur și simplu să cânte, de exemplu, mai înalt pentru a evita zgomotul pe care îl facem noi în ocean”, a mai afirmat profesorul Elemans.
Studiul lui a demonstrat modul în care zgomotul făcut de om în ocean ar putea împiedica balenele să comunice pe distanțe lungi. Aceste cunoștințe noi ar putea fi vitale pentru conservarea balenelor cu cocoașă, a balenelor albastre și a altor giganți ai mării pe cale de dispariție.
În plus, oferă o explicație privitor la întrebările pe care cercetătorii și le pun de zeci de ani referitor la aceste cântece stranii, pe care unii marinari obișnuiau să le atribuie fantomelor sau creaturilor marine mitice.
Imagine asupra evoluției balenelor
Cercetarea prezintă și o imagine asupra evoluției acestor animale – cum strămoșii balenelor au revenit de pe uscat în oceane și s-au adaptat astfel că pot comunica subacvatic.
Modul în care așa-numitele balene cu dinți produc sunete este acum mai bine înțeles, deoarece aceste animale sunt mai ușor de studiat. Acestea, printre care delfinii, orcile, cașaloții și marsuinii, suflă aer printr-o structură specială din pasajele lor nazale.
