Muntele Olimp, plajele din Normandia și teatrele de tip condominio, în patrimoniul UNESCO

Muntele Olimp, lăcașul mitic al zeilor din Grecia antică, plajele de debarcare din Normandia și fortărețele regale din Languedoc, în sudul Franței, dar și teatrele de tip „condominio” din Italia au fost înscrise în Patrimoniul Mondial al UNESCO.

Zona extinsă a Muntelui Olimp

Muntele Olimp este situat în nordul Greciei și este cel mai înalt munte al țării. Microclimatul său, determinat de apropierea de mare și de altitudinea abruptă, generează o diversitate remarcabilă a reliefului, a climei și a vegetației. În acest peisaj, grecii antici au amplasat lăcașul celor doisprezece zei olimpieni, cu Zeus ca suveran, precum și al Muzelor și al Grațiilor.

Prin operele lui Hesiod și Homer, Muntele Olimp a devenit un punct de referință central pentru mitologia greacă în întreaga lume greacă și romană, transformându-l astfel într-un simbol durabil al civilizației grecești.

Muntele Olimp este una dintre zonele cu cea mai bogată biodiversitate din Europa, găzduind peste 2.000 de plante, dintre care zeci de specii care nu se găsesc nicăieri altundeva, precum şi o faună rară.

Plajele din Normandia

Pe o porțiune de coastă de puțin peste 80 km, între departamentele Manche și Calvados din nord-vestul Franței, plajele pe care a avut loc debarcarea aliaților din 6 iunie 1944 au reprezentat scena unei bătălii decisive pentru eliberarea Europei de sub jugul nazismului și pentru încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

„Aceste plaje sunt direct și concret legate de debarcarea (…) care a jucat un rol decisiv în eliberarea Europei de Vest de sub ocupația nazistă”, a reamintit o reprezentantă a Consiliului Internațional al Monumentelor și Siturilor (ICOMOS) al UNESCO, în cadrul sesiunii de la Busan, din Coreea de Sud.

Candidatura se referea la cele cinci plaje ale debarcării, cunoscute sub numele de cod Utah, Omaha, Gold, Juno și Sword, dar și Pointe du Hoc, locul unor lupte decisive, bateria de artilerie germană de la Longues-sur-Mer și portul artificial de la Arromanches-les-Bains, cunoscut sub numele de Port Mulberry, alcătuit din imense casete de beton fabricate în Anglia pentru a facilita logistica aliaților.

Fortărețele regale

Adesea situate în vârful unor stânci abrupte, cele opt fortărețe, printre care cea de la Montségur din Ariège și cele de la Peyrepertuse sau Quéribus din Aude, au fost construite la sfârșitul cruciadei împotriva albigienilor (1209-1229), când o parte din Languedoc a trecut sub stăpânirea regală.

Unele dintre aceste situri au fost folosite anterior ca refugiu pentru catarii acuzați de erezie.

Prin aceste fortărețe, regele Franței dorea să țină sub observație populația locală, considerată încă disidentă, și să supravegheze regatul Aragonului, situat la doar câteva zeci de kilometri de Quéribus sau Peyrepertuse.

Cetățile erau administrate de un seneșal cu sediul în orașul Carcassonne, care a fost și el reconstruit în aceeași perioadă și a fost deja înscris în Patrimoniul Mondial al Umanității în 1997. Considerate un „element central al sistemului defensiv”, castelul și zidurile sale fac, de asemenea, parte din cele opt monumente care figurează acum pe lista UNESCO.

Odată cu aceste două noi situri înscrise în Patrimoniul Mondial al Umanității, „Franța numără acum 56 de situri înscrise în patrimoniul UNESCO”.

Sistemul teatrelor „în stil italian” de tip „condominio”

Și sistemul teatrelor „în stil italian” de tip „condominio” din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea din Italia centrală a fost înscris în Patrimoniul Mondial al UNESCO.

Cuvântul „condominio” înseamnă în italiană „coproprietate”.

Aceste teatre „reprezintă un fenomen singular în istoria arhitecturii și a teatrului ca instituție socială și culturală”, se precizează în comunicat.

„Născute din participarea directă a cetățenilor, care împărtășeau proprietatea, gestionarea și frecventarea acestora, ele au contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea vieții culturale și sociale a teritoriilor” din centrul Italiei în cursul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, potrivit aceleiași surse.

Savane din Sudanul de Sud

Savanele din Boma-Badingilo, din Sudanul de Sud, care găzduiesc cea mai mare migrație terestră de mamifere din lume, au fost înscrise duminică, în regim de urgență, atât pe lista patrimoniului mondial, cât și pe cea a patrimoniului în pericol a UNESCO, a anunțat organizația.

Această zonă de 37.500 km² situată între Nilul Alb și granița cu Etiopia necesită o atenție deosebită, atât din cauza conflictului dintre forțele guvernamentale și milițiile de opoziție, cât și din cauza încălzirii globale.

Zona cuprinde „un vast mozaic de pajiști inundate sezonier, zone umede, câmpii inundabile, păduri rare și savane, modelat de ploile sezoniere și de dinamica viiturilor”, explică UNESCO.

Situl găzduiește, de asemenea, numeroase specii de păsări și mamifere mari, printre care elefanți, lei, leoparzi și ghepardi.

Sudanul de Sud, cea mai tânără țară din lume, și-a câștigat independența față de Sudan în 2011, dar a intrat rapid într-un război civil pe fondul luptelor pentru putere, care a provocat 400.000 de morți și patru milioane de persoane strămutate între 2013 și 2018.

UNESCO a înscris în acest an încă două situri, cu caracter de urgență, atât pe lista patrimoniului mondial, cât și pe cea a patrimoniului în exil: castelele de pe Muntele Amel din Liban și situl arheologic din Sebastia din Cisiordania ocupată.

Cea de-a 48-a sesiune a Comitetului Patrimoniului Mondial al UNESCO se desfășoară până la 29 iulie la Busan, în Coreea de Sud.