O încăpere dintr-o rețea de peșteri din Gibraltar ar putea oferi noi informații despre cultura oamenilor de Neaderthal

Cercetătorii care au săpat o rețea de peșteri în Stânca Gibraltar au descoperit o nouă încăpere, sigilată timp de cel puțin 40.000 de ani, care ar putea oferi informații despre cultura și obiceiurile oamenilor de Neanderthal care au ocupat zona zeci de mii de ani.

În 2012, experții au început examinarea peșterii Vanguard, parte din complexul Gorham, pentru a determina adevăratele dimensiuni ale acestuia și dacă are pasaje și încăperi blocate de nisip.

Luna trecută, echipa condusă de profesorul Clive Finlayson, biolog evoluționist care este directorul Gibraltar National Museum, a descoperit un gol în sediment, pe care l-au lărgit și explorat. Acesta i-a dus la un spațiu de 13 metri în tavanul unei peșteri cu stalactite și perdele de roci fragmentate, ce sugerează că au fost afectate de un cutremur din antichitate.

„Într-un fel, este aproape ca descoperirea mormântului lui Tutankhamon”, a declarat Finlayson pentru The Guardian. „Intri într-un spațiu în care nimeni nu a mai fost de 40.000 de ani. Este foarte solemn, serios”.

Pe suprafața provizorie a încăperii au fost găsite, pentru moment, oase de lynx, hiene și un os mare din aripa unui vultur pleșuv.

„Ceva le-a atras înăuntru acum mult timp. Am găsit și șase sau șapte exemple de urme de gheare pe pereții peșterii. În mod normal, acele urme ar putea fi asociate cu urșii – și avem rămășițe de urs în peșteră, dar mi se par mici. Mă întreb dacă acel lynx al cărui femur l-am găsit zgâria pereții de fapt”.

Deși oasele – pe care nu au fost observate urme de intervenție umană – sunt interesante, echipa a descoperit și o cochilie a unui melc de mare care ridică diverse posibilități.

„Acea parte a peșterii este probabil la 20 de metri deasupra nivelului mării azi, așa că sigur cineva a luat-o și a dus-o acolo cândva înainte de acum 40.000 de ani. Este deja un indiciu că oamenii au fost aici”, a mai afirmat profesorul.

În restul rețelei, cercetătorii au recuperat dovezi de existență a oamenilor de Neanderthal – de la vetre și unelte din piatră la rămășițe de animale măcelărite, inclusiv ibex și delfini.

În urmă cu patru ani, ei au găsit un dinte de lapte al unui copil Neanderthal în vârstă de 4 ani într-o zonă frecventată de hiene. Zona continuă să fie cercetată, însă echipa este sigură că la acel nivel nu trăiau oameni, suspectând că hienele au luat copilul și l-au dus acolo.

Echipa speră că săpăturile din vârful peșterii vor duce la alte încăperi și la un loc unde erau îngropați sau lăsați cei care mureau.

Explorarea și viitoarele săpături sunt planificate, însă oamenii de știință cred că noua zonă ar putea genera indicii prețioase legat de existența și societatea acestor oameni de Neanderthal de pe coasta Mediteranei.

„Aceste peșteri ne-au oferit multe informații despre comportamentul acestor oameni”, a mai spus Finlayson. „Dincolo de imaginea ființelor asemănătoare maimuțelor, brutale, ne dăm seama că, în toate privințele, erau umani și capabili de multe dintre lucrurile pe care oamenii moderni le puteau face. Știm și că ei împărtășeau gene”.

Profesorul vizează mai mult decât descoperirea de schelete. El vrea să afle cine erau oamenii de Neanderthal, cum trăiau, cum mureau și cum supraviețuiau.

„Fără îndoială, nu au dispărut vreodată, pentru că încă este ceva din ei în noi”, a conchis el.