Pădurea Barbizon, refugiu pentru artiștii care au revoluționat peisagistica
În anii 1830, în plină industrializare a Parisului, un mic grup de artiști decide să se refugieze în natură, departe de agitație și poluare, sperând să scape și de holera care făcea ravagii în acea perioadă.
Théodore Rousseau este primul care își instalează șevaletul la Barbizon, un vechi sat de tăietori de lemne situat la marginea pădurii Fontainebleau. Curând, un număr mare de artiști îi urmează exemplul: Charles-François Daubigny, Camille Corot, Constant Troyon, Narcisse Díaz de la Peña, Jules Dupré sau Jean-François Millet. Deși aveau temperamente și orizonturi diferite, acești artiști au reînnoit profund pictura peisagistică. Inspirați de peisagiști englezi precum John Constable, ei priveau natura cu obiectivitate, opunându-se oricărei forme de idealizare promovate de curentele academice. Lucrând după natură, ei au deschis calea impresionismului și picturii în aer liber.
Figură centrală a acestei colonii de artiști, Théodore Rousseau cultivă o legătură foarte puternică cu natura, pe care o compară cu sufletul uman. Pictura sa exaltă forța copacilor, care dețin adesea rolul principal în compozițiile sale.
Prin operele sale, Daubigny își mărturisește dragostea pentru apă, care sub pensula sa se transformă într-o oglindă care reflectă peisajul și efectele fenomenelor meteorologice. Pictorul își va construi chiar și o barcă-atelier, la fel ca Monet mulți ani mai târziu.
Pictor al lumii țărănești, Millet le conferă lucrătorilor pământului toată noblețea cuvenită. În ciuda diversității abordărilor lor, pictorii din Barbizon sunt uniți de pasiunea lor infinită pentru natură și pădure.
Rezervație artistică
În 1861, sub impulsul pictorilor școlii din Barbizon, a fost creată o rezervație artistică de 1.000 de hectare în pădurea Fontainebleau. Aceasta a fost prima zonă naturală din lume care a făcut obiectul unei măsuri oficiale de conservare, în scopul protejării faunei și florei, dar și a interesului estetic al peisajelor sale verzi. Semnarea acestui decret a permis prefigurarea viitoarelor politici privind rezervațiile naturale și parcurile naționale, făcând din Barbizon și pădurea Fontainebleau un exemplu istoric și recunoscut la nivel mondial în materie de conservare a naturii.
Satul Barbizon, deși mic, păstrează memoria artiștilor săi și ascunde numeroase puncte de interes, începând cu fosta băcănie-han a lui François Ganne, care găzduiește acum muzeul departamental al pictorilor din Barbizon. La câțiva pași se află casele lui Théodore Rousseau și Jean-François Millet, care își deschid și ele porțile pentru vizitatori. Aceste locuri de neratat sunt reunite în „Circuitul pictorilor din Barbizon”, inițiat de oficiul de turism din regiunea Fontainebleau.
Foto credit: Sotheby’s New York, Jean Baptiste Camille Corot, „Les hauteurs de Sèvres – Le chemin Troyon”
