UNESCO – Palate, artă rupestră și parcuri naționale, între noile situri patrimoniu mondial

Palatele lui Ludwig al II-lea al Bavariei, megaliții neolitici din Carnac, arta rupestră a comunității aborigene Murujuga din Australia, Drumul sacru Huichol din Mexic, Ruta colonială trans-istmică din Panama și Parcul național al peșterilor Peruaçu din Brazilia au fost desemnate situri ale patrimoniului mondial de către UNESCO, al cărei Comitet e întrunit în cea de-a 47-a sesiune, la Paris, până la 16 iulie.

Palatele regale din Alpii germani

Palatele regale din Alpii germani Neuschwanstein, Linderhof, Schachen și Herrenchiemsee sunt „visele construite” de Ludwig al II-lea al Bavariei între 1864 și 1886.

UNESCO a subliniat că acestea reprezintă „spiritul romantic și eclectic” al unei epoci și a precizat că ele îmbină influențele castelului medieval Wartburg (Germania), ale Palatului Versailles (Franța), precum și ale basmelor germane și ale operelor lui Wagner.

Aproape de granița cu Austria, toate patru sunt spectaculoase, deși cel mai cunoscut este Neuschwanstein, care a inspirat castelul din „Frumoasa din pădurea adormită” al lui Walt Disney. În prezent, acesta primește aproape 1,5 milioane de turiști pe an.

Megaliții neolitici din Carnac

Aliniamentele din Carnac reprezintă aproximativ 3.000 de megaliți neolitici ridicați pe coasta bretonă a Franței și sunt considerate cel mai mare monument megalitic din lume. Se întind pe circa 4 kilometri, fiind concentrate în special în enclavele numite Ménec și Kermario, cu aproximativ 2.000 de menhire.

Cu toate acestea, au fost implicate în proiect și alte zone din Bretania cu monumente aproape neolitice, ridicate între anul 5000 î.e.n. și 2300 î.e.n.

Arta rupestră aborigenă Murujuga

Includerea artei rupestre aborigene Murujuga în Lista patrimoniului mondial va contribui la conservarea culturii situate în regiunea minieră Pilbara, unde se află mai multe mine și uzine de gaze.

Operele de artă vechi de 50.000 de ani redau vietăți precum pești, țestoase și canguri sculptate pe roci roșii.

Supravegherea impactului industriei de extracție a resurselor din Australia în apropierea zonelor considerate de populațiile aborigene situri de patrimoniu a crescut de când compania minieră multinațională Rio Tinto a distrus un sit sacru aborigen vechi de 46.000 de ani în 2020. Compania minieră, care își extindea una dintre operațiunile sale, a prezentat scuze pentru ceea ce a numit „greșeala” sa de a distruge peștera cunoscută sub numele de Juukan Gorge, care conținea dovezi ale ocupării umane încă din epoca glaciară.

În urma incidentului, Guvernul australian s-a angajat să promoveze reforme legislative pentru a proteja patrimoniul aborigen, ca răspuns la recomandările unei comisii legislative.

Drumul sacru Huichol

Drumul populației Huichol din Mexic, care trece prin locuri sacre până la Wirikuta – în centrul și vestul țării -, este unul dintre cele mai reprezentative din epoca precolumbiană încă folosit în America. Acesta are aproximativ 550 de kilometri și se întinde din regiunea Gran Nayar prin Jalisco, Zacatecas și în deșertul San Luis Potosí.

După anunțul includerii, un reprezentant al poporului Wixárika a vorbit la sesiunea plenară a UNESCO pentru a mulțumi. Pentru populația indigenă, aceasta este „recunoașterea și protecția” unei zone în care „se află esența vieții”.

Mărturie a tradițiilor culturale vii ale poporului Wixárika – așa cum mai sunt cunoscuți Huicholes – traseul a fost folosit de acest grup indigen pentru a se întoarce în zonele lor de origine din care au fost expulzați de colonizatorii spanioli. Potrivit UNESCO, ruta acoperă zone cu o biodiversitate bogată, precum Sierra Madre Occidental și deșertul Chihuahuan.

De-a lungul traseului, șamanii recreează și transmit tinerilor moștenirea tribală prin cântece, povești și ritualuri sofisticate, care, pe lângă cunoștințele șamanice, religioase și medicale, includ utilizarea diversificată a ecosistemelor sau conservarea varietății genetice a speciilor cultivate.

Ruta colonială trans-istmică din Panama

Ruta colonială trans-istmică din Panama cuprinde construcții cu o istorie de peste 500 de ani care leagă Pacificul de Caraibele panameze. Denumirea se extinde la drumurile coloniale Cruces și El Real. Ambele rute se alătură sitului arheologic Panama Viejo, districtului istoric Panama și fortificațiilor de pe coasta caraibiană a Panama – Portobelo și San Lorenzo -, care erau deja situri ale patrimoniului mondial.

Ministrul panamez al Culturii, María Eugenia Herrera, a apreciat această înscriere ca „o piatră de hotar istorică” ce susține istoria apărării țării în fața „multilateralismului”.

Ruta colonială trans-istmică din Panama este una dintre cele două căi terestre cheie între oceanele Atlantic și Pacific prin America Centrală, ca parte a Camino Real Intercontinental, un sistem comercial dezvoltat de Spania pentru dominațiile sale coloniale între secolele XVI și XIX. Siturile înscrise acum, Cruces și Real, au fost construite de spanioli în perioada de vârf a colonizării și traversează Panama pe uscat și pe râu.

În același timp, acestea relatează istoria socio-economică a Panama, dependentă de servicii și considerată de la începuturile sale ca zonă de tranzit. În plus, sunt luate în considerare infrastructuri moderne din Panama, cum ar fi calea ferată și Canalul în sine, care leagă Pacificul și Atlanticul.

Parcul național al peșterilor Peruaçu

Parcul Național Peșterile Peruaçu cuprinde sute de peșteri cu picturi rupestre și o bioversitate bogată. Situat în statul Minas Gerais, parcul național este situat la intersecția biomurilor Cerrado, Caatinga și Mata Atlântica și găzduiește mai mult de 2.000 de specii de plante și animale, inclusiv multe specii pe cale de dispariție, potrivit UNESCO.

Acesta este cel de-al 25-lea sit din Brazilia inclus patrimoniului mondial, după unele precum cascada Iguaçu și centrului istoric al orașului colonial Ouro Preto.

Arie protejată din 1999, parcul are 564 de kilometri pătrați de pădure joasă traversată de râul Peruaçu, într-o regiune izolată din Minas Gerais. Canionul format de acest râu dă naștere unor peisaje calcaroase spectaculoase, peșteri vaste și o biodiversitate bogată. Alte boogății ale parcului național sunt pereții acoperiți cu picturi preistorice în pigmenți diferiți, de la galben la negru.