Coiful de la Coțofenești, furat anul trecut dintr-un muzeu din Assen, recuperat de autoritățile olandeze
Coiful din aur de la Coțofenești (datat în secolele V-IV î.e.n.), care a fost furat la primele ore ale zilei de 25 ianuarie 2025, cu o zi înainte de încheierea expoziției „Dacia! Kingdom of Gold and Silver”, din Drents Museum din Assen (Regatul Țărilor de Jos), unde erau expuse începând cu vara anului trecut, a fost recuperat de autoritățile olandeze.
Vestea a fost anunțată și de Arthur Brand, detectiv de artă, dar și de site-ul RTL Nieuws, citând surse.
Trei brățări din aur și coiful de aur de la Coțofenești, toate cu valoare de asigurare de 5,7 milioane euro, erau împrumutate de la Muzeul Național de Istorie a României când au fost furate din Assen în ianuarie 2025.
Hoții au aruncat în aer o ușă laterală a muzeului, au spart o vitrină care conținea obiectele și au fugit cu o mașină furată, găsită ulterior incendiată.
„Aparent, coiful este ușor deteriorat. De asemenea, s-ar fi găsit două brățări”, notează site-ul olandez, care completează: „La ora 14:00 (locală, n.r.) va avea loc o conferință de presă la muzeu, în cadrul căreia reprezentanții Parchetului și ai Muzeului Drents vor răspunde întrebărilor presei și vor oferi detalii despre acest eveniment”.
Mai multe luni au fost făcute cercetări, arestați trei suspecți, care nu au făcut declarații.
Tribunalul din Assen va judeca acest caz în zilele de 14, 16 și 17 aprilie. Trei inculpați din Heerhugowaard, cu vârste cuprinse între 21 și 37 de ani, vor compărea atunci în fața instanței pentru furt de artefacte, provocarea unei explozii și distrugerea muzeului.
Despăgubirea de asigurare, primită de România în septembrie
În 20 septembrie 2025, Ministerul Culturii a anunțat că România a încasat 5,7 milioane de euro, reprezentând despăgubirea de asigurare pentru cele patru bunuri culturale mobile furate în ianuarie 2025 din Muzeul Drents.
Muzeul Național de Istorie a României a confirmat că suma integrală aferentă poliței de asigurare, respectiv 5.700.000 de euro, a fost virată de asigurător, potrivit contractului încheiat între părți. Aceasta reprezintă valoarea de asigurare a celor patru artefacte sustrase: trei brățări și Coiful de la Coțofenești.
Scurtă istorie a Coifului de la Coțofenești
Descoperit întâmplător în 1926 – 1927 de câțiva copii care păşteau vitele, coiful a stat în curtea familiei Simion din Coțofenești (Prahova) mai mult timp, având diverse roluri, inclusiv de adăpătoare pentru găini.
Aurul antic conţine cantități de argint, explica Ernest Oberländer-Târnoveanu, istoric și fost director al Muzeului Naţional de Istorie a României, în urmă cu mai mulți ani într-un documentar al televiziunii naționale, astfel că oamenii nu s-au gândit imediat că este o piesă prețioasă.
Piesa de artă getică a stârnit totuși interesul capului familiei care l-a arătat, la Ploiești, unui fost camarad de arme din Primul Război Mondial devenit negustor – Jean Marinescu, care a plătit la schimb 30.000 de lei.
„Căciula de aur” din satul Coțofenești a fost dusă la Ministerul Artelor, în 1931, unde ministrul Ion Marin Sadoveanu a fost impresionat că Marinescu îl donează, fără pretenții, Muzeului Naţional de Antichităţi, de unde în anul 1971 a ajuns la Muzeul Național de Istorie.
Unic în lume, coiful – deteriorat în partea calotei – are 740 de grame și e alcătuit din mai multe piese, sudate. Țintele sunt realizate separat, fiecare, apoi sudate. Produs de un meșter itinerant, toate reprezentările – animale sacrificate, sfincși, grifoni – demonstrează că a fost produsă pe loc, la comandă, din aur provenit din mai multe surse.
Specialiștii au ajuns la concluzia că a fost realizat în secolele VI-V î.e.n. după ce au analizat componența și calitatea aurului, metodele și desenele, dar și că a fost folosit, nu a fost doar decorativ. În plus, coifurile cu ochi stilizați – motiv aplicat pe frunte -, din aur sau din argint, sunt specifice geților, de-o parte și de alta a Dunării de jos.
Având un diametru de 17 cm, este considerat că stăpânul coifului a fost un tânăr șef care domnea peste triburile din nordul Munteniei de azi.
