De ce reprezentau egiptenii chipurile în profil
Din epoca faraonică, egiptenii au avut obiceiul ciudat în artă de a-şi reda chipurile în profil. Adesea, dar nu întotdeauna, capetele apar în profil și în aceeași direcție cu picioarele. De ce?
Postura ciudată
„Pentru a reprezenta bărbații și femeile, egiptenii foloseau aspectiva”, spune egiptologul Dominique Farout care a publicat o carte dedicată tinerilor, în care răspunde la 150 de întrebări despre Egiptul antic. „Cuvântul aspectivitate”, explica el, „îi este datorat egiptologului german Emma Brunner-Traut, care a creat acest neologism acum aproape șaizeci de ani pentru a descrie arta multor culturi antice (nu numai Egiptul, ci și Mesopotamia)”.
O imagine „performativă”
Sistemul de gândire al egiptenilor din epoca faraonică se baza pe ideea unei repetări nesfârșite a ciclurilor naturale. De exemplu, scenele de pe pereții templelor sau decorurile mormintelor nu au rolul de a reprezenta un moment real, ci de a asigura, prin imagine, perpetuarea ciclurilor.
Căci vechii egipteni credeau în „performativitatea” imaginii – un fel de echivalent vizual al propozițiilor noastre performative, precum „te botez”, în care simplul fapt de a rosti cuvântul este suficient pentru a îndeplini acțiunea. „Reprezentările fiind valabile pentru realitate, afirmă Dominique Farout, tot ceea ce „este” trebuie să fie reprezentat”.
Viziune de ansamblu
De atunci, aspectiva poate asocia mai multe puncte de vedere în reprezentarea aceluiași personaj, în timp ce în viziunea naturală avem doar unul. Această formă de construcție (și nu de reprezentare) a imaginii nu are nevoie să recurgă la a treia dimensiune. Pentru a exprima mișcarea unui personaj, acesta este reprezentat în profil. Și dacă este reprezentat din față (ceea ce se întâmplă uneori în arta Egiptului antic), funcția sa este cu totul alta: aceea de a alunga răul.
Dacă imaginile din Egiptul antic tulbură atât de mult, este pentru că suntem obișnuiți cu imaginea în perspectivă, încă din Grecia antică. Aceasta din urmă ne arată în mod conform ceea ce vedem dintr-un singur punct de vedere, la un moment dat. Scena sau personajul sunt prezentate pentru a fi contemplate un pic ca la teatru, într-o unitate de timp, loc și acțiune. Spre deosebire de aspectivă, care „poate astfel regrupa mai multe momente ale aceleiași povești într-o singură imagine, care se citește într-un singur moment”, a completat Elena Oulié, autoare a unei teze despre aspectivă în arta greacă la Universitatea Toulouse – Jean Jaurès. O viziune de ansamblu pornind de la o singură reprezentare.
Foto: Met, Nebhepetre Mentuhotep II și zeița Hathor
