„Duşmance ale poporului”, la Muzeul Naţional de Istorie a României
Mai mult de 70 de femei care au fost reţinute în perioada comunistă din raţiuni politice şi care au fost catalogate de regimul comunist drept „duşmani ai poporului” sunt în prim-plan într-o expoziție deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) în 4 decembrie, la ora 13:00.
„Dușmance ale poporului”, proiect al Fundației Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, este o expoziție-eveniment despre femeile victime ale represiunii comuniste din România.
La vernisaj vor vorbi Ovidiu Țentea, manager interimar al MNIR, scriitoarea Ana Blandiana, președinta Fundației Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Cornel Ilie, director adjunct al MNIR, Virginia Ion, curatoarea expoziției, și Niculina Moica, președinta Asociației Foștilor Deținuți Politic din România.
Ca orice regim totalitar, comunismul nu a ţinut cont de vârsta, de sexul, de starea de sănătate sau de nivelul cultural al persoanelor împotriva cărora şi-a îndreptat represiunea. „Duşmani ai poporului” nu au fost doar adulţi, ci şi copii, nu au fost doar bărbaţi, ci şi femei. O statistică realizată de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet arată că 5,31% dintre deţinuţii închişi din motive politice în România comunistă au fost femei. Fie că li s-a stabilit pedeapsa printr-o sentinţă a tribunalelor militare, fie că au primit aşa-numitele condamnări administrative, fiind arestate în baza unor liste emise de Ministerul de Interne, mii de femei au îndurat condiţiile de detenţie din închisorile şi lagărele comuniste din România. Lor li se adaugă miile de femei deportate în 1945, ca etnici germani, în 1949, ca moşierese, sau în noaptea de Rusalii a anului 1951, dar şi miile de femei din Basarabia şi Nordul Bucovinei deportate în Siberia, ca românce.
Expoziţia aduce în faţa publicului portretele a 71 de femei care au fost reţinute din varii motive: pentru că avuseseră legături cu Occidentul, fiind acuzate de „înaltă trădare”, pentru că făcuseră parte din rezistenţa anticomunistă din munţi sau pentru că se opuseseră ca pământurile să le fie confiscate în timpul procesului de colectivizare, iar unele dintre ele au devenit victime pur şi simplu pentru că erau mamele, soţiile, fiicele sau surorile unor persoane considerate periculoase de către regim.
Pe lângă cele 71 de victime, într-o secţiune denumită „Cele mai tinere deţinute” sunt prezentate câteva cazuri de fetiţe care au cunoscut detenţia politică în perioada comunistă, pentru că s-au născut în închisoare, mamele lor fiind însărcinate în momentul arestării. De asemenea, în expoziţie sunt redate şi aspecte ale regimului penitenciar din închisorile de femei, folosindu-se fragmente din memorialistica de detenţie sau obiecte realizate în închisoare.
Expoziție premiată
Proiectul expozițional a mai fost prezentat la Memorialul Sighet din București (2021-2022), în 2023 a fost găzduit de Memorialul Revoluției din Timișoara și de Muzeul Brăilei Carol I, ajungând apoi la Muzeul Național de Istorie al Moldovei din Chișinău, la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet (în 2024), și la Accademia di Romania din Roma, în perioada martie – mai 2025.
Expoziția a obţinut premiul secțiunii „Arhitectura amenajărilor interioare/ expoziții, standuri și scenografie”, decernat în cadrul galei Anualei de Arhitectură organizată de Ordinul Arhitecților din România (Filiala București) în decembrie 2021. Juriul a considerat că este „o expoziție care creează o serie de imagini puternice, viscerale în care tema este exploatată și privitorul este transpus în universul sumbru evocat de aceasta”.
Expoziția va putea fi vizitată în perioada decembrie 2025 – februarie 2026, de miercuri până duminică, între orele 09:00 și 17:00.
Despre Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei
Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei a fost fondat în 1993 din iniţiativa scriitorilor Ana Blandiana şi Romulus Rusan, fiind primul memorial din lume dedicat victimelor comunismului.
Memorialul are ca scop general educaţia civică printr-o bună cunoaştere a trecutului apropiat al României şi al Europei de Est. Persoana juridică care realizează și administrează Memorialul este Fundaţia Academia Civică. Memorialul are două părţi componente: Muzeul Memorial, situat la Sighetu Marmaţiei, şi Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, care se află în Bucureşti.
Muzeul a fost realizat în clădirea fostei închisori din Sighet, unde în perioada 1950-1955 a fost închisă elita politică, economică şi religioasă a României interbelice. Principalele teme abordate în cele 60 săli ale muzeului sunt represiunea comunistă, deconstrucţia statului de drept şi înlocuirea lui cu un sistem totalitar. Fosta închisoare transformată în muzeu este astăzi decorul-cadru pentru ceea ce s-a întâmplat în timpul comunismului în România și în celelalte țări din Centrul și Estul Europei. În fiecare celulă a ei, transformată în sală de muzeu, se găsește un detaliu tematic sau cronologic al malformației politice care a adus suferință și moarte – în interiorul sau în exteriorul zidurilor de închisoare – de-a lungul secolului XX european.
În cei peste 30 de ani de activitate, Memorialul a avut sute de acţiuni (expoziţii itinerate în ţară şi străinătate, simpozioane, publicaţii, activităţi educaţionale, proiecte europene, înregistrări de istorie orală, lansări de carte etc.) prin care a oferit publicului larg informaţii pentru a înţelege mai bine ceea ce s-a întâmplat în România şi în alte ţări din Europa de Est în cele aproximativ cinci decenii de regim totalitar comunist, dar şi complexitatea traumelor acestei perioade istorice.
