INTERVIU – Actrița Iulia Lumânare: Râsul nu ar trebui să abată atenția spectatorului de la ceea ce doare, ci doar să edulcoreze realitatea

Actrița de teatru și film Iulia Lumânare, premiată cu Gopo, vorbește într-un interviu acordat curatorial despre cel mai nou film la care a lucrat, „Catane”, ce reprezintă debutul regizoral în lungmetraj de ficțiune al Ioanei Mischie, printre primele proiecte românești realizate cu producție verde, utilizând resurse, decoruri și obiecte conform unei metodologii inovatoare în industrie, menită să reducă amprenta de carbon și să promoveze practici sustenabile în cinematografie.

Iulia Lumânare, cunoscută pentru rolurile din filme ca „Pororoca” (2017), regizat de Constantin Popescu, și „Familiar” (2023), de Călin Peter Netzer, joacă acum rolul doctoriței Magda. Ea face parte dintr-o echipă de inspectori care, intrigați de faptul că toți locuitorii satului Catane solicită ajutor social, merg să investigheze cazul neobișnuit. Într-un sat care pare neatins de civilizație, descoperă o comunitate aparte, care și-a creat propriile reguli condamnabile pentru a supraviețui, foarte unită în încercarea de a găsi soluții creative la probleme. Comisia de inspecție este trimisă în teren pentru a stabili „adevărul”, însă descoperă, în schimb, o întreagă odisee de adevăruri contradictorii. În confruntarea cu inspectorii, sătenii răspund cu planuri ingenioase, umor fin și improvizație sofisticată.
Este o poveste despre toleranță, empatie și împăcare într-o lume a contrastelor profunde.

Distribuția este completată de Costel Cașcaval („Terminus Paradis”, de Lucian Pintilie), Cristian Bota („Bani negri”, de Daniel Sandu, serialele „Clanul” și „Vlad”), Tudorel Filomon („Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”, de Radu Jude) și Mihai Mălaimare.

Lungmetrajul – o satiră care îmbină poezia vizuală și umorul negru – va intra în cinematografe la 26 ianuarie 2026.

Ce te-a motivat să te alături acestui proiect? Cum a fost colaborarea cu Ioana Mischie?

Iulia Lumânare: Noutatea lui în spațiul cinematografic românesc. Noutatea constând în preocuparea Ioanei Mischie pentru ceea ce nu e nou, dar ar merita conservat, protejat. Tot noutate a însemnat pentru mine și registrul în care Ioana a ales să își spună povestea, umorul nefiind tocmai genul pe care să-l abordez cu ușurință, cel puțin nu în film.
Colaborarea a fost una bună, Ioana fiind o natură total opusă mie. A menținut lucrul la film într-o ecuație de optimism, chiar și în situațiile de criză. Chiar își dorește să colaboreze cu actorii, lasă spațiu propunerilor, improvizației, ceea ce iar e o noutate. De obicei, regizorii care sunt de acord cu improvizația o fac la repetiții. Aici a avut loc chiar la filmare, ceea ce a dat senzația unui laborator.

Care a fost principala trăsătură a personajului Magda care te-a atras?

Iulia Lumânare: M-a atras prin cât de departe este de mine și cât de mult a trebuit să cenzurez din mine ca să pot face acest rol. Magda este o inocentă, o ființă care nu poate distinge falsul de adevăr nici când e sub ochii ei. Iar ea este specialista care ar trebui să determine falsul, e medicul care vine împreună cu inspectorii să investigheze dacă afecțiunile de care un întreg sat pretinde că suferă chiar există. Iar ea nu reușește să vadă dincolo de ceea ce oamenii ăia declară. Ea crede ce i se spune. Nici măcar nu investighează, doar întreabă. Și crede.

Cum se poziționează Magda în echipă? E o voce morală, un mediator, o observatoare critică?

Iulia Lumânare: Magda e întruparea norocului pentru oamenii de satul Catane, din exact motivele acestea. Nu e vocea morală, pentru asta ar fi trebuit să poată distinge adevărul și să decidă să închidă ochii, pentru că așa ar fi corect. Dar ea are ochii larg deschiși și nu vede, pentru că îi place să creadă în povești și Feți Frumoși. Și chiar întâlnește un Făt Frumos cu picior de cerb. Nu e, deci, nici o observatoare. Nici un mediator. Pentru mine, este vocea Ioanei Mischie, m-am și inspirat din ea când am făcut rolul. Ioana are aceeași formă de inocență. Poate nu e reală. Poate e un construct în spatele căruia stă ascunsă o femeie foarte lucidă, analitică, care vede și știe tot, dar se folosește de acest mecanism ca să inducă în eroare și să obțină ce vrea, evitând orice formă de confruntare. Nu știu. Dar, pentru rol, am ales să cred că Ioana este o ingenuă autentică și m-am inspirat cât am putut de mult din ea, din felul ei de de a vedea lucrurile, de a reacționa.

Ce trăsături amuzante sau neașteptate o fac memorabilă?

Iulia Lumânare: Tot ce am spus. Dar nu știu dacă am reușit să fac ceva memorabil, nu îmi pun problema în termenii ăștia. Îmi doresc să fi făcut ceva credibil. Magda e, poate, cel mai puțin amuzant personaj din film, sau așa cred eu, pentru că nu sunt o actriță de comedie, nu tot ce fac stârnește amuzamentul. Poate tocmai de-aia m-a și ales Ioana, ca să păzească personajul de ridicol și să fie, în schimb, vocea pe care o crezi, cu care rămâi de acord până la sfârșitul filmului. Pentru ca spectatorul să nu creadă că se uită la o comedie în sensul clasic al cuvântului. Filmul este o dramă povestită în cheie comică. Râsul nu ar trebui să abată atenția spectatorului de la ceea ce doare, ci doar să edulcoreze realitatea.

Cum se transformă chimia dintre personaje pe parcursul anchetei?

Iulia Lumânare: Personajele se contaminează între ele. Sunt permeabile. Cel puțin, cei trei inspectori. Lumea satului este, așa cum și-ar dori Ioana, imuabilă. Ea nu se schimbă, ea este cea care schimbă. E un tărâm de basm în care cei ce intră se transformă, ca într-un drum inițiatic. Fiecare dintre ei devine ceea ce este, de fapt.

Care a fost cea scena care te-a amuzat cel mai mult?

Iulia Lumânare: E finalul unei secvențe care a căzut la montaj. Cei trei inspectori rătăcesc drumul, pentru că sătenii deviază traseul, ajung în mijlocul pădurii și, în film, aici se termină secvența. Dar, la filmare, Costel și Cristian au improvizat: sunetele pădurii îi fac să creadă că e ursul. Reacționând conform Magdei – deși era clar că nu era sunetul niciunui urs ce auziseră ei – mă întorc fugind pe tocuri spre mașină. Evident, alunec și cad. Nu ne mai puteam opri din râs, dar am continuat momentul până când s-a dat stop, încercând să ne acoperim unii pe ceilalți. Eram foarte încântați de improvizația noastră, și Ioana ne-a lăsat să o facem la fiecare dublă. Cristi s-a urcat și pe mașină la una dintre duble. Ioana n-a păstrat-o la montaj, cred că din rațiunile pe care le-am expus mai devreme: comicul nu trebuia să fie personajul principal în film.

Ce crezi că spune filmul despre birocrație, comunități mici și solidaritate?

Iulia Lumânare: Despre birocrație, că suntem încă departe de a nu mai fi o problemă.
Despre comunitățile mici, că suntem încă departe de momentul în care își vor ocupa locul ca importanță pe harta deciziilor politice.
Despre solidaritate, că e singurul resort care ține lucrurile laolaltă, care face posibilă supraviețuirea și evoluția.

Este prima dată când joci într-o „producție verde”? Cum vezi utilizarea unei practici sustenabile în industria filmului? Cât de necesară este ea?

Iulia Lumânare: Fără să fi fost categorisit ca atare, filmul „Caravana cinematografică”,  în regia lui Titus Muntean, a fost în mare măsură și el o producție verde. Filmul a fost de multe ori o practică sustenabilă, atunci când subiectul i-a permis-o. Filmul de epocă, mai precis, unde se folosesc decoruri autentice, nu construite, costume prezervate, nu create. E necesară, așadar, în măsura în care ai motive să apelezi la astfel de resurse.

Care sunt proiectele pe care le pregătești în viitorul apropiat?

Iulia Lumânare: Aștept premiera lungmetrajului „Femeia cu casa”, un film 100% românesc, dar cu producție 100% germană,  în regia Alexandrei Bălteanu, pe care l-am filmat vara asta. Am scris împreună cu ea scenariul, am făcut castingul filmului și joc rolul principal. În prezent, este într-o fază avansată de montaj.
De curând am început pregătirile și repetițiile pentru „Roșu”, un alt lungmetraj în care joc aceleași roluri: de co-scenarist, împreună cu regizorul filmului Liviu Săndulescu, de director de casting și pe cel principal din film. Filmările vor avea loc în primăvara viitoare.

Credit fotografie principală: Magda Constantin