Marele Sfinx de la Giza, posibil portret al unui faraon
Marele Sfinx, statuie înaltă de 20 de metri care se află în imediata apropiere a Marii Piramide de la Giza, este posibil să fi fost creat ca portret al unui faraon, spun arheologii care încearcă de ani buni să descifreze misterele Egiptului Antic.
Conform descrierilor din mitologia greacă și egipteană, inclusiv din tragedia „Oedip Rege” a lui Sofocle, este o himeră formată din corpul unui leu și fața unei persoane.
Este dificil, din mai multe motive, să se ajungă la o concluzie privind ce faraon ar sta la baza chipului Marelui Sfinx. Vechii egipteni nu își consemnau istoria și, deși cercetările arheologice au adus multe informații, încă nu poate fi spus cu certitudine când a fost construit Sfinxul sau din ordinul cui. Cei mai mulți experți cred că statuia a fost realizată în timpul celei de-a patra dinastii a Vechiului Regat, care a durat între anii 2613 și 2494 î.e.n. Unii susțin că faraonul Khafre a construit-o pentru sine, în timp ce alții cred că Redjedef, fratele lui Khafre, a supravegheat proiectul – și nu pentru a-l comemora pe Khafre, ci pe tatăl lor, Khufu, același care a construit Marea Piramidă.
În plus, statuia a suferit deteriorări de-a lungul secolelor, în special în zona nasului. Pe lângă eroziunea naturală – a fost îngropată în nisip până la gât până la sfârșitul anilor 1930 -, a fost desfigurată de un zelot în secolul al XV-lea și, conform poveștilor, a fost lovită de tunurile legiunilor lui Napoleon Bonaparte aproximativ 300 de ani mai târziu.
Descoperiri din 1853, posibilă cheie
Unii dintre cei mai apreciați egiptologi, inclusiv arheologul american Mark Lehner și Zahi Hawas, fost ministru al turismului și antichităților din Egipt, afirmă că chipul Marelui Sfinx a fost modelat după faraonul Khafre. Această afirmație se bazează pe o serie de descoperiri arheologice care datează din 1853, când arheologul francez Auguste Mariette a descoperit o statuie în mărime naturală a lui Khafre lângă Sfinx.
În acest proces, Mariette a găsit și rămășițele unui drum care lega complexul de temple al Marelui Sfinx de piramida lui Khafre, situată lângă cea a tatălui său, sugerând în continuare că statuia era legată în special de Khafre.
Dovezi suplimentare în sprijinul acestei ipoteze au apărut în 1980, când Mark Lehner, în colaborare cu geologul german Tom Aigner, a demonstrat că mai multe dintre aceste structuri au fost construite folosind același material – calcar conținând corali și plancton fosilizați.
„Sfinxul îl reprezintă pe Khafre și face parte integrantă din complexul său piramidal”, a concluzionat Hawass în cartea sa din 2006, „Mountains of the Pharaohs: The Untold Story of the Pyramid Builders”. Dezbaterea continuă, deși până acum aceasta pare să fie cea mai plauzibilă explicație.
