
Trei artiste, pe urmele prietenelor Lee Miller, Lena Constante și Elena Pătrășcanu
Artistele Phoebe von Held, Anca Munteanu Rimnic și Mădălina Zaharia stabilite la Londra expun la Salonul de Proiecte sub titlul „Împreună”, în perioada 26 iunie – 3 august.
Expoziția preia și extinde teme explorate în recenta expoziție de la Salonul de proiecte „Călătorii, fotografii, prietenii. Lee Miller, Lena Constante, Elena Pătrășcanu”. Viețile și activitatea artistică ale celor trei protagoniste au adus în prim-plan un ansamblu complex de problematici, pe care artistele și cercetătoarele implicate în această nouă etapă le explorează fie în continuitate și confruntare directă, fie printr-o perspectivă oblică, mediată de subiectivitate, activând linii de tensiune semnificative pentru contextul contemporan.
Phoebe von Held reia și aprofundează unele dintre direcțiile deschise în expoziția precedentă, focalizându-se pe episodul întâlnirii din 1946, la București, dintre Lee Miller, Lena Constante și Elena Pătrășcanu. În acel context, Lee Miller a documentat cu sensibilitate, ingeniozitate și o regie atent orchestrată activitatea din atelierul Teatrului Țăndărică, unde un colectiv de femei crea marionete pentru spectacole destinate copiilor. Fotografiile ei captează nu doar procesul creativ, ci și preocupările politice antifasciste ale acestora – un aspect care a rezonat profund cu interesele lui Lee Miller. Phoebe von Held creează o scenografie spectaculoasă care face trimitere la parcursurile ulterioare ale Lenei Constante și Elenei Pătrășcanu, marcate de un proces politic ce le-a întrerupt brutal traiectoriile profesionale și a dus la destrămarea iremediabilă a prieteniei dintre ele. Demersul de cercetare al Danei Andrei propune o relectură critică a narațiunii istorice prin prisma unei perspective socialiste contemporane, evidențiind modul în care potențialul emancipator al mișcărilor de stânga este erodat de discursul anticomunist. Această lectură unilaterală a trecutului funcționează ca un mecanism de blocare a imaginarului politic alternativ, contribuind, totodată, la crearea unui vid ideologic care facilitează reactivarea formelor de extremism în societate.
Cinematografie experimentală și meșteșug tradițional
Instalația Mădălinei Zaharia explorează modalități posibile de ficționalizare și instrumentalizare a experienței personale în scopul înțelegerii mai profunde a relației noastre cu o lume marcată de conflicte și înstrăinare. Artista folosește teoria afectului, cinematografia experimentală, poezia și scrisul ca mijloace de a desena colectiv și de a reimagina aspirații sociale și posibile norme viitoare. În ultimii cinci ani, filmul a devenit pentru ea un instrument tot mai important pentru a înțelege și a se conecta cu subconștientului său, creând un nou tip de estetică vizuală, în care timiditatea și introspecția devin repere ale unei alte maniere de a spune o poveste – una care combină frumusețea, prietenia, visarea radicală și imaginația pentru a încuraja moduri autentice și neobișnuite de a fi în lume.
În practica Ancăi Munteanu Rimnic, recuperarea artefactelor tradiționale din spațiul natal – părăsit în copilărie – funcționează ca un instrument de sondare a identității, articulată la intersecția dintre memorie personală/culturală și experiență diasporică. Lucrarea „Ceramic Carpet”, care operează printr-un proces de (de)construcție formală a tiparelor geometrice specifice scoarțelor țărănești, devine un spațiu de meditație asupra tensiunii dintre semnele unei apartenențe afective, încărcate de melancolie și pierdere, și o subiectivitate aflată într-un proces constant de reconfigurare și reînscriere simbolică. Pentru Anca Munteanu Rimnic, recursul la meșteșugul tradițional – fie deturnat ca materialitate, fie utilizat ready-made – devine o modalitate de a negocia tensiunea dintre imaginea de sine, exotizantă, proiectată din exterior, și instabilitatea profundă a oricărei construcții identitare.