#EmbraceEquity – Ziua Internaţională a Femeii

Ziua Internațională a Femeii marchează anual, pe 8 martie, realizările femeilor și reprezintă un apel la conștientizare privind șansele egale, strângerea de fonduri pentru femeile aflate în dificultate, campanii pentru paritate de gen în toate dimensiunile sociale, private şi publice.

#EmbraceEquity este tema aleasă pentru acest an să reprezinte sloganul Zilei Internaționale a Femeii: egalitatea de șanse pare să nu mai fie de ajuns, și în loc să fie un concept de incluziune socială, poate avea conotații discriminatorii.

Campania de anul acesta pune accent pe crearea de soluții croite pentru fiecare individ în parte, indiferent de culoare, rasă, sex sau orientare sexuală.

Ziua Internațională a Femeii, scurtă istorie

Ideea acestei zile a început să se contureze în 1869, când Susan B. Anthony şi Elizabeth Cady Stanton au înfiinţat NWSA – The National Women’s Suffrage Association, dând astfel startul mişcărilor feministe care revendicau dreptul la vot al femeilor.

Mai târziu, au apărut grevele muncitorești din America de Nord și Europa, când doar în New York au ieșit în stradă peste 15.000 de femei, cerând condiţii mai bune de muncă, mai puține ore de lucru și salarii mai mari.

În 1909, o versiune a Zilei Femeii a fost înaintată de Partidul Socialist American din New York, pentru a celebra manifestaţiile ce avuseseră loc cu un an în urmă. Delegația germană care a participat la Conferinţa Internaţională a Femeilor Socialiste din 1910, a considerat o sursă bună de inspirație ideea Partidului Socialist și a propus astfel „o zi dedicată special femeii”, care să aibă loc anual, dar fără o dată anume.

Clara Zetkin, lidera organizaţiei femeilor din Partidul Social Democrat din Germania a propus în același an, în cadrul celei de-a doua Conferinţe Internaţionale a Femeilor Muncitoare din Copenhaga, înfiinţarea unei Zile Internaţionale a Femeii.

Mult mai târziu, mai exact în 1975, Organizaţia Naţiunilor Unite a început să sărbătorească oficial Ziua Internaţională a Femeii. Apoi, în 1977, ONU a invitat ţările membre să voteze ziua de 8 martie ca zi oficială în care să fie celebrate drepturile femeii şi pacea mondială.

Ziua Internaţională a Femeii, în cifre

Aproximativ 830 de femei mor zilnic la naștere sau din cauza sarcinii prost gestionate, majoritatea cazurilor putând fi evitate.

Anual, 8.000 de fete din Tanzania abandonează școala sau sunt exmatriculate din cauza sarcinilor nedorite.

Doar 22% din femei din întreaga lume lucrează în domeniul Inteligenței Artificiale.

73% din femeile jurnalist din 125 de țări au avut de suferit de pe urma cyberbullying-ului.

În 2020, 47.000 de fete și femei au fost ucise de partenerii lor sau de membrii familiilor, cifrele provenind doar din datele cunoscute oficial în prezent.

13,3 % reprezintă diferența de salarizare dintre bărbații și femeile din Australia.

2,7 miliarde de femei nu au dreptul, din punct de vedere legal, să aibă acces la aceleași joburi ca bărbații.

În Africa sub-sahariană, numărul de ore petrecut de femei pentru colectarea apei este de 40 de miliarde anual, echivalent cu munca prestată într-un singur an de întreaga forță de muncă din Franța.

30% din femeile din lumea întreagă au fost abuzate fizic sau sexual cel puțin o dată în viață.

Există 45 de țări care nu au legi clare în ceea ce privește violența domestică.

Aproximativ 10% din fetele din Africa sub-sahariană nu merg la școală pe perioada ciclului menstrual.

Femeile reprezintă 64% din populația analfabetă a lumii.

În Marea Britanie, în 2022, mai mult de 130.000 de fete nu au frecventat cursurile, pentru că nu și-au permis produsele sanitare necesare.

Inegalitatea dintre sexe și schimbările climatice

Femeile din Sonora, Mexic, produc brânză pentru obținerea unui venit adițional. Din nefericire, a devenit din ce în ce mai greu pentru ele să găsească laptele necesar, deoarece proprietarii de vite au înlocuit vacile care consumau foarte multă apă cu o rasă care consumă o cantitate mai mică, deci produc mai puțin lapte.

Din acest motiv, femeile sunt nevoite să parcurgă distanțe mari pentru a ajunge la fermierii care încă mai au rezerve de apă pentru animalele lor – un efect negativ al dispariției surselor de apă curată.

Acesta este un exemplu că unele dintre cele mai mari provocări aduse de secolul XXI sunt schimbările climatice. Impactul negativ al acestora diferă foarte mult în funcție de regiuni, generație, vârstă, clase sociale, grupe de venituri și gen.

Devine din ce în ce mai clar că femeile sunt cele mai afectate, în principal pentru că ele reprezintă majoritatea săracă a populației lumii și sunt mult mai dependente de resursele naturale. La nivel global, femeilor nu le este permis accesul la proprietate asupra pământului pe care îl muncesc, la resurse financiare și tehnologie, care le-ar permite să se adapteze mai rapid și mai ușor la schimbările climatice. Este evident că persoanele care sunt deja vulnerabile și marginalizate vor resimți mult mai puternic impactul negativ al acestor modificări în climă.

Inundații masive, incendii de pădure și vegetație care distrug zone întregi, creșterea nivelului oceanelor, secetă pe perioade mari de timp, furtuni puternice, au impact major asupra resurselor naturale. Femeile vor munci mai mult pentru a asigura mijloacele de existență necesare gospodăriei. Totodată, șansele de supraviețuire ale femeilor, în cazul calamităților, scad semnificativ în special din cauza lipsei accesului la educație, mobilitate, și resurse medicale.

Toate acestea au ca rezultat amplificarea instabilității și a tensiunilor la nivel social, politic și economic, dând naștere la conflicte peste tot în lume. Astfel, s-au înregistrat cote ridicate ale traficului de persoane, violență în toate formele ei și exploatarea prin muncă. De multe ori, femeile sunt nevoite să-și vândă trupul în schimbul accesului la hrană și resurse.

În Australia, în urma incendiilor puternice de vegetație, s-a înregistrat o creștere a violenței domestice. Violența împotriva femeilor adâncește deseori diferența de gen.

În unele țări din Africa, vremea extremă a determinat majoritatea bărbaților să părăsească zonele rurale pentru a căuta joburile mai bine plătite din orașe, lăsând în urmă femeile să se ocupe de agricultură și gospodării, dar neavând totuși drepturile legale sau autoritatea să o facă.

Așadar, femeile au acces și control limitat la bunurile și serviciile de mediu, participă slab în procesele de luare a deciziilor și nu sunt implicate în distributia beneficiilor managementului de mediu. Prin urmare, acestea sunt mai puțin capabile să gestioneze efectele negative ale schimbărilor climatice.

Cum putem acționa

În ciuda vulnerabilității lor, femeile nu pot fi considerate doar victime, ci și promotori activi și eficienți ai politicilor de adaptare la schimbările climatice și reducerea efectelor negative ale acestora.

De-a lungul timpului, din cauza condițiilor grele de viață, femeile au fost nevoite să se adapteze la mediu și la provocările acestuia, astfel că au învățat cum să procure mai rapid și mai eficient apă curată, cum să păstreze și raționalizeze hrana și cum să gestioneze resursele naturale.

Femeile în vârstă din Africa reprezintă, la ora actuală, o sursă prețioasă de cunoștințe și experiență pentru generația mai tânără, care este capabilă acum să crească capacitatea de adaptare și să susțină mijloacele de trai necesare.

Activistele de mediu, cum ar fi Greta Thunberg și Vanessa Nakate, au reușit să provoace apariția unei mișcări ecologiste puternice, care a impulsionat întreaga omenire. Deja, femeile din țări precum Kenya și India, încearcă să își educe comunitățile să adopte practicile sustenabile.

În același timp, modul diferit în care sunt afectate femeile din întreaga lume, le determină pe acestea să preia inițiativa într-un moment de incertitudine accentuată, să rescrie regulile societății când actualele sisteme economice par a nu mai reprezenta o soluție.

Investițiile „verzi” ar putea genera 213 milioane de noi locuri de muncă până în 2030. Nu ne putem aștepta ca femeile sa aibă afaceri sau joburi „verzi”, dacă ele sunt nevoite să îndeplinească toate sarcinile gospodărești, să crească copii, în condițiile în care nu au drept de proprietate și nu au acces la resurse financiare.

Odată cu creșterea numărului de femei cu putere de decizie din diferite organizații, țările încep să dezvolte planuri care să cuprindă atât rezolvarea diferențelor de gen, cât și efectele schimbărilor climatice. Prioritățile și nevoile femeilor trebuie să se afle pe agenda de finanțare a guvernelor și instituților.

Banca Mondială furnizează cele mai mari investiții de resurse financiare în mediu, din țările în curs de dezvoltare. Ea sprijină aceste țări să integreze eficient egalitatea de gen în aceste operațiuni, asigurându-se că tranzițiile cheie din domeniul energetic, agricultură, hrană, apă, pământ, transport și producție sunt benefice atât pentru bărbăți, cât și pentru femei.

Nu este îndeajuns doar realizarea de politici, ci este necesar ca acestea să fie implementate la nivel local, verificate și monitorizate constant, astfel încât să putem știi dacă acestea și-au produs efectele sau nu.

Ziua Internațională a Femeii este un moment bun să analizăm felul în care schimbările climatice afectează fetele și femeile și de ce egalitatea de gen și echitatea reprezintă cheia prin care putem acționa.