AI versus istorici de artă – Dispută privind două lucrări Jan Van Eyck

O analiză bazată pe un model de inteligență artificială susține că două tablouri renascentiste atribuite lui Jan van Eyck sunt falsuri, dar reputați cercetători afirmă că tehnologia „s-a discreditat singură”.

Firma elvețiană de inteligență artificială Art Recognition susține, cu o certitudine de până la 91%, că două tablouri „Sfântul Francisc de Assisi” au fost atribuite în mod eronat lui Jan van Eyck.

Maximiliaan Martens, expert belgian în opera lui Van Eyck, contestă concluziile, invocând defecte ale modelului de inteligență artificială și lipsa unei supravegheri din perspectiva istoriei artei.

Disputa reînvie dezbaterile privind rolul inteligenței artificiale în autentificarea operelor complexe ale vechilor maeștri.

Picturile în cauză sunt versiuni ale lucrării „Saint Francis of Assisi Receiving the Stigmata” (cca. 1428 – 1432) aparținând Muzeului Regal din Torino și Muzeului de Artă din Philadelphia. Disputa privind autenticitatea acestora ridică întrebări cu privire la utilizarea corectă și limitele inteligenței artificiale, precum și la natura dreptului de autor în arta renascentistă.

Pro și contra

Potrivit Art Recognition, modelul de inteligență artificială a stabilit că aceste lucrări nu sunt opera lui Van Eyck cu o certitudine de 91% – în cazul tabloului din Philadelphia, și de 86% – pentru versiunea din Torino.

Într-o declarație acordată ziarului The Guardian, Carina Popovici, CEO-ul companiei, a sugerat că muzeele „nu vor fi mulțumite” de această concluzie. Instituția din Torino nu a comentat, în timp ce Muzeul de Artă din Philadelphia a transmis că nu a fost implicat în această analiză, „prin urmare nu putem comenta”.

Legitimitatea concluziilor Art Recognition a fost pusă sub semnul întrebării de Maximiliaan Martens, un expert în Van Eyck de la Universitatea din Gent. El a pus la îndoială fezabilitatea antrenării unui model de inteligență artificială pentru a detecta și recunoaște tușele distinctive ale lui Van Eyck, lucru pe care Art Recognition susține că l-a realizat.

„Chiar și atunci când se studiază picturile lui Van Eyck la nivel microscopic, tușele lui sunt abia vizibile”, spune Martens citat de artnews.com. „Aceasta este una dintre cele mai proeminente caracteristici ale operei sale”.

Subtilități greu de analizat

Martens a punctat că nu există „consens” între istorici cu privire la autenticitatea celor două picturi ale Sfântului Francisc de Assisi. Încercările de a determina implicarea lui Van Eyck sunt complicate de faptul că, la fel ca mulți pictori din vechime, el lucra cu un atelier de colaboratori. Dar este inteligența artificială cea mai potrivită pentru a analiza subtilitățile cu care istoricii de artă se confruntă de mult timp?

Versiunea din Philadelphia, de exemplu, este pictată pe pergament lipit pe un panou, ceea ce a produs efecte de suprafață diferite față de vopseaua de ulei pe un fond de calciu, tehnica pentru care Jan Van Eyck este mai cunoscut. Atât pictura din Philadelphia, cât și cea din Torino au fost deteriorate și retușate în cei 600 de ani de la realizarea lor.

„Are vreo idee despre asta Art Recognition?”, se întreabă Martens.

El este de părere că un astfel de algorit trebuie să conlucreze cu experții, să fie antrenat de istorici de artă și restauratori care au petrecut zeci de ani studiind opera lui Van Eyck.

Martens, care este coautorul unui articol despre utilizarea inteligenței artificiale pentru detectarea fisurilor de pe suprafața altarului din Gent pictat de Jan Van Eyck, a ridicat și îndoieli cu privire la metodele utilizate de Art Recognition. Doar aproximativ 25 de tablouri sunt atribuite pictorului flamand, astfel orice set de date despre opera lui este insuficient pentru a alimenta un model de inteligență artificială, subliniază Martens, „chiar dacă se ia în considerare fiecare centimetru pătrat de suprafață”.

În plus, el a remarcat lipsa „unui articol științific serios, revizuit de specialiști” care să explice metodele Art Recognition, fără de care „toate aceste afirmații sunt complet necredibile”.

„Teorii ale conspirației”

De cealaltă parte, Carina Popovici afirmă că l-a consultat pe Till-Holger Borchert, specialist în Van Eyck, cu privire la proiect și că el a colaborat la construirea setului de date al modelului. Împreună pregătesc un articol revizuit de speciliști.
Anterior, ea a publicat trei articole în care explica metodele Art Recognition.

Compania de inteligență artificială fondată în 2019 a făcut deseori titluri de presă prin afirmații îndrăznețe cu privire la autenticitatea unor opere de artă celebre. În 2021, a afirmat că pictura „Samson și Dalila” a lui Rubens, deținută de National Gallery din Londra, era un fals. Experți de renume tind să fie de acord că este o operă autentică a pictorului baroc flamand.

Nils Büttner, președintele Centrum Rubenianum din Anvers, care lucrează la catalogul raisonné al operei lui Rubens, a descris îndoielile cu privire la această operă ca „teorii ale conspirației”.

Martens consideră că Art Recognition s-a „discreditat” deja cu ani în urmă prin afirmația referitoare la Rubens. „Mă tem că furtuna mediatică pe care o creează acum le va afecta și mai mult reputația”, a conchis.