Anders Zorn, superstarul suedez

Anders Zorn, pictor și gravor suedez, este unul dintre puținii străini ale căror lucrări se regăsesc în colecția Casei Albe. A fost unul dintre cei mai apreciați portretiști ai timpului său – regi, președinți, bancheri și personalități culturale dorind să comande portrete pictate de el, iar gravurile lui erau vândute pentru sume mai mari decât ale oricărui alt artist.

Zorn, născut într-o familie modestă din satul Mora, în 1860, s-a impus pe plan internațional ca unul dintre cei mai importanți pictori portretiști, dar suedezul este renumit și pentru acuarelele și nudurile sale. Reprezentările lui Zorn ale vieții rustice și obiceiurilor din provincia Dalarna sunt ilustrații frapante ale identității naționale suedeze și ale vieții rurale idealizate.

Portretist de președinți, pictor en plein-air

A obținut cel mai mare succes internațional ca pictor portretist. Era foarte solicitat în special în Statele Unite, unde generația americanilor îmbogățiți era dispusă să plătească sume record pentru portretele realizate de el. Anders Zorn a vizitat America de șapte ori și a pictat aproximativ 100 de portrete acolo, inclusiv pentru trei președinți. După ce a cunoscut-o pe Isabella Stewart Gardner la Expoziția Universală de la Chicago din 1893, Zorn a devenit prieten apropiat al excentricei colecționare de artă care a construit propriul muzeu în Boston. Portretul doamnei Gardner realizat de Zorn, împreună cu alte lucrări ale sale, se află încă în muzeul ei.

Expoziția Universală din 1889 a marcat o descoperire importantă pentru Zorn ca pictor în aer liber. Publicul a apreciat picturile sale cu femei care se scăldau nud, pictate în mare parte în arhipelagul Stockholm. Tema nudurilor în aer liber nu era nouă, dar Zorn a adus o nouă senzualitate genului, scoțându-și modelele în natură, departe de studio, înfățișându-le înotând în apă și mișcându-se cu grație printre țărmurile stâncoase și copaci.

Comparat cu Sorolla și Sargent

După opt ani petrecuți la Paris, a revenit, în 1896, la Mora împreună cu Emma, cu care era căsătorit de 11 ani, și a adoptat o nouă temă în pictura sa – viața rurală din provincia Dalarna.
A continuat să primească multe comenzi din străinătate și a expus în Franța, Germania și Statele Unite.

Într-o mare expoziție solo organizate la Galeries Durand-Ruel din Paris în 1906, a fost aclamat ca unul dintre cei mai mari artiști ai epocii sale și a fost comparat cu renumiții Joaquín Sorolla y Bastida și John Singer Sargent.

Succesul lui Zorn ca artist nu a fost bazat doar pe picturile și acuarelele sale. A învățat tehnicile de gravură la Londra, la începutul anilor 1880, de la suedezul Axel Herman Haig, cu 25 de ani mai în vârstă decât el. După câțiva ani, Zorn a învățat cum să obțină efecte dramatice de lumină și umbră cu ajutorul unor linii rapide și le-a folosit pentru a-și crea propriul stil.

În ultimii ani ai vieții, sănătatea lui Zorn s-a deteriorat rapid, parțial ca urmare a vieții intense pe care a dus-o. A murit la Mora, în 22 august 1920.

Muzeul Zorn și revenirea în atenție

În 1939, un muzeu dedicat a fost inaugurat într-o clădire proiectată de arhitectul suedez Ragnar Östberg. Muzeul Zorn deține cea mai mare colecție din lume de lucrări ale artistului – acuarele, picturi în ulei, sculpturi, desene și gravuri ale celebrului suedez sunt expuse permanent, alături de o parte din vasta sa colecție de artă. Muzeul organizează și expoziții temporare.

După o perioadă în care a fost într-un con de umbră, acum, până în a doua jumătate a lunii ianuarie 2026, „Anders Zorn: Swedish Superstar” e găzduită de Hamburger Kunsthalle (Germania), expoziție care cuprinde 150 de lucrări ce redau subiecte precum dansul de vară și Marea Baltică scăldată de soare, prin tușe delicate, inspirate în mod evident de impresionism.