Artemisia Gentileschi și Galileo Galilei, prieteni prin corespondență

Unii dintre cei mai mari artiști și gânditori ai lumii au apelat unii la alții pentru îndrumare și inspirație: Salvador Dalí și Sigmund Freud, Langston Hughes și Zora Neale Hurston, Paul Cézanne și Émile Zola. Astfel, pictorița Artemisia Gentileschi a fost prietenă prin corespondență cu astronomul Galileo Galilei. Cei doi își scriau reciproc, iar într-o scrisoare din 1635, devenită celebră, artista îi cerea astronomului să-i vorbească cu amabilitate despre munca ei Ducelui Ferdinando II de’ Medici – Marele Duce al Toscanei – așa cum făcuse în 1620.

Gentileschi, fiica artistului Orazio Gentileschi, a fost una dintre cele mai importante pictorițe ale secolului al XVII-lea, depășind cu mult reputația tatălui ei. A fost prima femeie admisă la Academia de Design din Florența și s-a format, de asemenea, în atelierul tatălui său. În 1611, Gentileschi a fost violată de asistentul tatălui său, Agostino Tassi, și a fost supusă unui proces umilitor în urma căruia Tassi a fost condamnat la un an de închisoare și exil. Pictura sa „Giuditta decapita Oloferne”/ „Judith Beheading Holofernes” (cca. 1614-20) este considerată drept „opera de răzbunare” a lui Gentileschi, artista însăși în rolul lui Judith decapitându-l grafic pe generalul asirian.

Galileo era cu aproape 30 de ani mai în vârstă decât Gentileschi și este considerat primul om de știință modern din lume. El a inventat propriul telescop, astrolab, busolă și un precursor al termometrului. A făcut descoperiri esențiale despre spațiu, printre care cele mai mari patru luni ale lui Jupiter, fazele lui Venus și o descoperire despre Calea Lactee.

Cei doi s-au întâlnit la Florența, în timp ce Galileo lucra la cartea sa „Two New Sciences” (1638), care abordează cinematica și rezistența materialelor, și au început să corespondeze. Gentileschi i-a cerut sfatul lui Galileo pentru a doua versiune a picturii „Judith Beheading Holofernes”, iar cercetările lui Galileo privind legea parabolică a proiectilelor – care vor fi publicate abia două decenii mai târziu – ar fi putut influența modul în care sângele lui Holofernes țâșnește din gât într-un arc în versiunea ulterioară a picturii.

Galileo, sursă pentru a doua versiune a tabloului „Judith Beheading Holofernes”

Cercetările lui Galileo arătau ceea ce se întâmplă cu ghiulelele atunci când sunt trase, dar aceleași legi fizice puteau fi aplicate și lichidelor. După cum susțin istoricii David Topper și Cynthia Gillis în lucrarea lor din 1996 „Trajectories of Blood: Artemisia Gentileschi and Galileo’s Parabolic Path”, și cu excepția cazului în care Gentileschi a asistat la o decapitare reală pentru a se inspira, pare probabil că Galileo a fost una dintre resursele sale cheie pentru a face a doua versiune a picturii, mai exactă din punct de vedere științific.

Când s-au întâlnit prima dată, Galileo era matematicianul și filosoful de curte al Marelui Duce Cosimo al II-lea. Ducele a fost cel care a însărcinat-o pe Gentileschi să creeze replica lui „Judith”, iar Topper și Gillis explică faptul că „atunci când Artemisia a primit comanda de la Cosimo al II-lea […] s-a bazat pe descoperirea lui Galileo pentru o reprezentare realistă a stropilor de sânge”.

De asemenea, se crede că lucrarea lui Gentileschi „Allegory of Inclination” (1615) include o aluzie la prietenia celor doi. Figura nud din tablou care ține în mână o busolă, pe care Galileo o inventase cu câteva decenii mai devreme și care poate face referire și la cercetările sale în domeniul magnetismului, și steaua strălucitoare de pe cer sunt pictate într-un stil similar cu modul în care Galileo a descris stelele în lucrarea sa din 1610, „The Starry Messenger”, prima lucrare publicată despre observațiile făcute cu ajutorul unui telescop.

Foto: „Giuditta decapita Oloferne”, Artemisia Gentileschi (c) Museo di Capodimonte