Artiști și membri ai scenei culturale contestă modul în care e prezentată o expoziție din Art Safari #18

Aproximativ 400 de artiști, curatori, scriitori și membri ai scenei culturale din România și din străinătate au semnat o scrisoare deschisă adresată conducerii Art Safari și unor autorități române cerând clarificări legat de expoziția „Her Pain, Her Power: Voices of October 7^th”, prezentată în parteneriat cu Ambasada Statului Israel în România la cea de-a 18-a ediție a festivalului de artă.

În scrisoarea destinată Ioanei Ciocan, CEO Art Safari, consilierului prezidențial Sorin Costreie, ministrului Culturii, András István Demeter, președintei Comisiei parlamentare „România fără violență domestică”, Alina Gorghiu, și primarul Sectorului 1, George Tuță, este punctat faptul că „arta și instituțiile culturale nu ar trebui folosite pentru a spăla narațiuni de stat cu limbajul durerii, al feminismului și al mărturiei artistice”.

În prezentarea expoziției „Her Pain, Her Power: Voices of October 7^th”, parte din Pavilionul Internațional al celui de-al 18-lea sezon Art Safari, este notat că „mii de teroriști din Gaza au pătruns în sudul Israelului, exercitând o violență extremă asupra civililor nevinovați” și că „femeile au fost vizate în mod deliberat pentru acte de violență sexuală”.

Șaisprezece artiste israeliene sunt reunite în expoziția „Her Pain, Her Power: Voices of October 7th” de la subsolul clădirii din Amzei 13.
Cele 21 de lucrări – este explicat – reflectă trauma femeilor, a celor care s-au sacrificat să salveze civili atacați. Arhitectura expozițională este semnată Diana Nicolaie.

Până la momentul publicării acestui articol, Art Safari nu a răspuns Curatorial, care a solicitat un punct de vedere.

Scrisoarea primită de Curatorial în 30 martie

„Problema începe cu textul de perete al expoziției, scris într-o voce anonimă și autoritară, care nu deschide un spațiu pentru reflecție critică. Textul propune o singură narațiune politică, sub acoperirea artei, a durerii femeilor și a urgenței morale. În felul acesta, publicului din România i se cere să intre într-un cadru unilateral și strict controlat al empatiei, în timp ce îi este ascuns contextul mai larg în care apare această expoziție: rolul Israelului în distrugerea vieții civile din Gaza și folosirea documentată a violenței de gen în mașinăria sa mai largă de război, nu doar în Gaza, ci și în Cisiordania, Liban și, cel mai recent, în Iran. UN Women a declarat că peste 33.000 de femei și fete au fost ucise în Gaza din octombrie 2023 până în prezent.

În lumina tuturor acestor lucruri, concluzionăm că acesta nu este un parteneriat cultural neutru. Art Safari este condus de dumneavoastră, Ioana Ciocan, în calitate de CEO, în timp ce aveți și rolul de a reprezenta oficial România într-unul dintre cele mai vizibile foruri internaționale de artă, ca și comisar al României pentru Bienala de la Veneția — un rol oficial pe care La Biennale îl definește drept «reprezentantul și expresia directă» a autorității guvernamentale a țării participante. Prin urmare, Art Safari nu se poate prezenta ca un simplu spațiu pasiv în timp ce găzduiește și reproduce mesaje oficiale de stat fără contextualizare adecvată, fără transparență și fără distanță etică.

Acest lucru este cu atât mai important cu cât expoziția folosește limbajul durerii femeilor, al rezilienței feminine și al opoziției față de violența de gen, rămânând în același timp tăcută în fața realităților catastrofale cu care se confruntă femeile și fetele palestiniene. Această poziționare este importantă mai ales în România, unde violența împotriva femeilor este gravă și insuficient abordată la nivel structural. Institutul European pentru Egalitatea de Gen arată că, în 2022, poliția din România a înregistrat 43.923 de femei victime ale violenței domestice, reprezentând 76% din totalul victimelor înregistrate în acel an, iar 49 din 77 de victime ale crimelor domestice au fost femei. EIGE notează, de asemenea, că România nu are încă o definiție juridică a femicidului în Codul Penal, Parlamentul României adoptând legea femicidului doar acum trei zile”.

Este cerut reprezentanților Art Safari să răspundă public și în detaliu la următoarele:

1. „Diligență și evaluare etică
   Vă rugăm să explicați ce evaluare etică a făcut Art Safari înainte de a intra în acest parteneriat. Ce consilieri interni sau externi au fost consultați? Au fost consultate organizații feministe din România, specialiste și specialiști în combaterea violenței sau cercetătoare și cercetători independenți în domeniul genocidului, colonialismului sau al regiunii, înainte de deschiderea expoziției?
2. Transparență privind finanțarea, autoratul și controlul instituțional
   Vă rugăm să faceți publice integral toate formele de finanțare directă, sprijinul în natură, subvențiile de spațiu, costurile de producție, transportul, asigurările, sprijinul de comunicare și sponsorizările legate de Voices of October 7th. Vă rugăm, de asemenea, să clarificați exact rolul Ambasadei Statului Israel în România în inițierea, finanțarea, aprobarea, redactarea, editarea sau revizuirea expoziției, a textului de la intrare și a tuturor materialelor curatoriale și publice asociate, inclusiv dacă Ambasada a exercitat, în vreun moment, control editorial sau drept de veto.
3. Contextualizare imediată și corectarea asimetriei instituționale
   Vă rugăm să adăugați, la intrare și lângă textul de perete existent, o declarație contextuală clară și imposibil de evitat, care să recunoască faptul că această expoziție este prezentată în timp ce Israelul este vizat de un proces în curs pentru genocid la Curtea Internațională de Justiție, care a constatat deja că probele invocate de Africa de Sud sunt plauzibile și a dispus măsuri provizorii, și în timp ce Amnesty International a concluzionat, într-un raport publicat la 5 decembrie 2024, că Israelul a comis și continuă să comită genocid împotriva palestinienilor din Gaza. Cerem Art Safari nu doar să contextualizeze public și la fața locului această expoziție, ci și să își asume oferirea unui spațiu instituțional echivalent vocilor palestiniene, în special vocilor femeilor palestiniene, a căror suferință nu poate fi ștearsă fără a transforma cultura într-un instrument de umanizare selectivă.
4. Responsabilitate instituțională în România
   O instituție culturală care invocă limbajul violului, al traumei, al solidarității feminine și al violenței de gen pentru a încadra o expoziție realizată în parteneriat cu o ambasadă trebuie să fie pregătită să răspundă și realităților violenței împotriva femeilor în locul în care activează. Vă rugăm să explicați ce eforturi dedicate intenționează să facă Art Safari pentru femeile și fetele care se confruntă cu violența în România”.

Credit foto: curatorial