Capodopere ale impresioniştilor de la Muzeul Langmatt, împrumutate la Fondation de l’Hermitage din Lausanne

Muzeul Langmatt a împrumutat colecția sa de zeci de tablouri de Renoir, Cézanne, Monet și Degas la Fondation de l’Hermitage din Lausanne.

Aceste lucrări – printre care unele foarte speciale, cum ar fi „La natte” de Renoir, un „Nu de femme” de Degas și „Les glaçons, effet de crépuscule” de Monet – nu au părăsit în mare parte sediul Langmatt, situat nu departe de Zurich, în nordul Elveției.

Expoziția „Capodopere de la Muzeul Langmatt”, care va fi deschisă până la 3 noiembrie, este un frumos omagiu la 150 de ani de la naşterea impresionismului, dar și pentru Sidney și Jenny Brown. Cuplul a alcătuit această colecție excepțională între 1908 și 1919. Toate operele „sunt cumpărate din inimă”, explică Markus Stegmann directorul Muzeului Langmatt.

Brown – o familie înstărită din burghezia industrială din nordul Elveției – a dat dovadă de bun gust.

„Les lavandieres” de Eugene Boudin, cumpărată de cuplu în luna de miere, în 1896, „nu este o operă ușoară, nu este o operă amabilă”, explică Sylvie Wuhrmann, directoarea Fondation de l’Hermitage.

Sidney și Jenny au colecționat, de asemenea, artiști din perioada Secession de la München, înainte de a-și îndrepta atenția exclusiv către pictorii francezi contemporani: Renoir era unul dintre preferații lor, apoi Pissarro și Cézanne.

Jenny Brown scria în 1910: „În fiecare seară stăm în atelier în fața impresioniștilor, pentru că nu am îndrăznit încă să îi fotografiem”, temându-se de reacția prietenilor și a cunoscuților.

„La natte” iese în evidență printre lucrările mai cunoscute ale lui Renoir din colecție, precum „La barque” și portretele copiilor săi.

Acest portret de femeie este inspirat de Ingres, iar calitatea sa i-a adus renumele de „Mona Lisa a lui Langmatt”.

De asemenea, este în rezonanță cu colecția Fondation de l’Hermitage. Modelul pentru „La natte” este Suzanne Valadon din care Fundația din Lausanne deține o colecție excepțională de 17 picturi tablouri și desene.

În 1919, din motive greu de precizat, cuplul își schimbă gusturile. Ieșirea din impresionism, intrarea în secolul XVIII francez.

Jenny și Sidney au vândut opt tablouri, dintre care două de Cézanne, pentru a cumpăra un Fragonard.

Însă pictorul austriac Max Oppenheimer a fost cel căruia i-au cerut să le picteze portretul într-un stil care combină expresionismul și cubismul.

„Când a fost vorba de a găsi o casă temporară pentru picturile sale din cauza renovării Vilei Langmatt, Markus Stegmann nu a ezitat, văzând similitudini cu Fondation de l’Hermitage, care marchează şi ea 40 de ani şi a fost de acord. Această colaborare a permis, de asemenea, publicarea unui catalog care include nu mai puțin de douăzeci de texte de specialiști ai perioadei, curatori și istorici de artă”, subliniază Stegmann, acolo unde Langmatt nu a avut resursele necesare pentru a se angaja într-un astfel de proiect.

După ce a petrecut patru luni la Lausanne, expoziția a continuat la Köln, în Germania, și apoi la Viena, înainte de a se întoarce la vila renovată.

În noiembrie anul trecut, confruntat cu grave dificultăți financiare, Muzeul Langmatt a fost nevoit să vândă trei tablouri de Cézanne la o licitație la New York.  „Vânzarea – o soluție de ultimă șansă – a fost un pas dureros pentru noi”, a declarat atunci Stegmann. „Fruit and a Pot of Ginger” s-a vândut cu aproape 39 de milioane de dolari, oferind muzeului o perspectivă mult mai pozitivă pentru viitor.

„Capodoperele Muzeului Langmatt” se văd din 28 iunie până în 3 noiembrie 2024, la Fondation de l’Hermitage Lausanne, Elveția.

Foto credit: Fondation de l’Hermitage Lausanne