Cea mai importantă retrospectivă Lee Miller în Franţa

Reporter foto neînfricată, Lee Miller (1907-1977) nu a încetat să documenteze lumea în alb și negru, între traume și voința de a trăi. Muzeul de Artă Modernă din Paris prezintă cea mai importantă retrospectivă a sa din Franța până în 2 august.

Profund independentă, Lee Miller întruchipează mișcarea suprarealistă atât ca artistă, cât și ca muză. Figură adorată a New York-ului, ea s-a remarcat inițial pozând pentru revistele Vogue sau Vanity Fair. A renunţat la cariera de manechin din New York pentru a se muta la Paris, unde a devinit fotografă. Cu aparatul Rolleiflex sub braț, ea a privit lumea cu ochi critici.

În cada lui Hitler, în lagărele de concentrare sau pe plajele din Normandia, Lee Miller a documentat cel de-al Doilea Război Mondial din mijlocul acțiunii. Fotografiile sale sunt o confruntare directă cu o realitate de la care nu poți să-ți iei ochii.

Lee Miller a trăit o mie și una de vieți

Model cu o frumusețe îndrăzneață, muză suprarealistă, fotografă renumită, reporter de război neînfricată și chiar bucătăreasă excentrică, existența ei plină de evenimente, care va face obiectul în 2023 al unui film biografic regizat de Ellen Kuras (cu Kate Winslet în rolul fotografei), a fost mult timp trecută sub tăcere. Abia după moartea ei, la sfârșitul anilor 1970, fiul ei, Antony Penrose, a descoperit cine era cu adevărat mama sa.

Într-o bună zi, el și soția sa au găsit zeci de mii de negative. Fotografii de modă, portrete glamour și reportaje de război se aflau acolo, depozitate în cutii care zăceau de zeci de ani în mod deliberat chiar de autoarea acestor imagini.

Viața lui Lee Miller s-a schimbat radical pe o stradă din New York. Tânăra, pe atunci în vârstă de 20 de ani, era să fie lovită de o mașină și a căzut în brațele unui necunoscut – un salvator pe nume Condé Nast, magnat al presei care deținea revistele Vogue și Vanity Fair. Acesta nu a rămas indiferent la frumusețea tinerei, pe care a invitat-o curând să pozeze pe coperta celebrei reviste de modă în 1927.

În scurt timp, frumoasa Lee, care întruchipa, cu silueta sa zveltă și tunsoarea în stil băiețesc, arhetipul tinerei femei moderne din anii nebuni, devine favorita marilor fotografi, precum Edward Steichen. Dar să fie doar o imagine înghețată pe hârtie lucioasă nu a interest-o prea mult pe Lee Miller, care nu-și dorea decât să treacă în spatele obiectivului. Curând, pleacă la Paris, cu o scrisoare de recomandare în bagaje, adresată celui care avea să-i devină mentor și iubit: Man Ray.

Alături de suprarealist, Lee Miller se formează în meseria de fotograf. Îndrăgostit nebunește, extrem de gelos, Man Ray o transformă în muza sa. Cel puțin asta este ceea ce istoria a preferat să rețină multă vreme. În realitate, cei doi îndrăgostiți colaborează, experimentează neîncetat. Din uniunea lor artistică se naște solarizarea, o tehnică care înconjoară corpurile și obiectele cu un halou negru aproape supranatural. La conducerea propriului studio, fotografa colaborează cu ediția franceză a revistei Vogue, unde a dat dovadă de tot felul de ieșiri suprarealiste, înainte de a fi concediată.

Întorcându-se la New York, ea redeschide, alături de fratele său, un studio, unde realizează portrete ale întregii intelectualități, înainte de a reveni în Europa, însoțită de un om de afaceri egiptean cu care se căsătorește aproape din impuls. Când izbucnește războiul în 1939, americanca se stabilește la Londra, unde are de curând un nou amant, pictorul suprarealist Roland Penrose.

Ea începe o nouă colaborare cu Vogue, de data aceasta pentru ediția britanică, unde ajunge rapid șefa departamentului de fotografie. Fotografă prolifică, Lee Miller se adaptează la constrângerile războiului, care afectează și sectorul modei. Și revistele pentru femei sunt, la rândul lor, chemate să contribuie la menținerea moralului populației.

Fotografa își pune atunci modelele să pozeze în haine confortabile și optează pentru poziții mai spontane. În 1942, Lee Miller solicită armatei americane acreditarea de corespondentă de război. Contrar tuturor așteptărilor, ea obține această acreditare, devenind astfel una dintre puținele femei care au exercitat această profesie… Doar cinci, pe durata celui de-al Doilea Război Mondial.

Alături de forțele aliate, ea a fotografiat viața de zi cu zi a războiului, de la spitale până la front. În 1944, a urmărit debarcarea din Normandia, apoi s-a îndreptat spre Germania, pe care a străbătut-o din oraș în oraș, înainte de a pătrunde, tot alături de armată, în lagăre.

Mai întâi cel de la Ohrdruf, apoi Buchenwald și Dachau. Ea fotografiază fără încetare cadavrele îngrămădite, oasele și cuptoarele crematorii, dar și gardienii (dintre care unii au încercat să fugă îmbrăcați în pijamale în dungi…). Fețele lor umflate de lovituri reprezintau pentru fotografă chipul inamicului față de care simţea o ură aproape viscerală. Când a trimis fotografiile la Vogue, ea i-a implorat pe redactori: „Vă rog să credeți că este adevărat”.

Probabil suferind de ceea ce se numește astăzi sindromul de stres posttraumatic, atrocitățile la care a fost martoră în Germania au bântuit-o și au împins-o în depresie și alcoolism. După o perioadă de incertitudini și rătăcire, s-a stabilit în cele din urmă în zona rurală a Angliei alături de Roland Penrose, unde va trăi până la sfârșitul vieții.

250 de fotografii celebre şi inedite

Prin intermediul a peste 250 de fotografii, celebre și inedite, această retrospectivă dezvăluie privirea singulară a unei pioniere, atât martoră, cât și actriță a epocii sale. O expoziție care explorează toată bogăția unui parcurs ieșit din comun, între creație artistică și angajament.

Expoziția Lee Miller este organizată de Muzeul de Artă Modernă din Paris, în colaborare cu Tate Britain și Art Institute of Chicago.