Cele mai elaborate creații ale lui Paul Neagu, expuse la Muzeul Național de Artă Timișoara – FOTO

„Paul Neagu. O retrospectivă” a fost vernisată în decembrie 2022 la Muzeul Național de Artă Timișoara, fiind prima expoziție de o asemenea anvergură dedicată artistului de origine română care a trăit și a lucrat la Londra din 1971. Expoziția se vede până la 4 aprilie la muzeul timișorean, în anul în care orașul este Capitală Europeană a Culturii.

Paul Neagu s-a născut în București, în 1938. În 1946 familia sa s-a mutat la Timișoara. Între 1959 și 1965 a studiat pictura la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București. Înainte de a deveni artist, a lucrat ca electrician și desenator tehnic. În 1971 a emigrat în Anglia și în 1976 a devenit cetățean britanic. La Londra a predat la Hornsey College of Art, la Slade School of Fine Art și la Chelsea College of Art and Design.

În 1976 a fost numit profesor asociat la Royal College of Art, unde studenții săi au fost Antony Gormley, Anish Kapoor, Tony Cragg și Perry Robinson.

Lucrările sale pot fi găsite în colecțiile Muzeului Britanic; Muzeul Victoria și Albert; Tate, la Londra; a Galeriilor Naționale din Scoția; Fonds Départemental d’Art Contemporain, Seine-Saint-Denis; Galeria Municipală de Artă Modernă Hugh Lane, Dublin; Musée Cantonal des Beaux-Arts, Lausanne; în Colecția Kontakt, Viena; Colecția de artă Telekom, Bonn; Muzeul Național de Artă al României, București; Muzeul Național de Artă Contemporană MNAC București; Muzeul de Artă din Philadelphia; Muzeul Prefecturii Tochigi, Japonia; și Muzeul de Artă Contemporană din Tokyo, printre altele.

„Arta trebuie să renunțe la estetica ei pur vizuală dacă vrea să supraviețuiască”, spunea Paul Neagu.

Arta lui Neagu, copleșitoare

Expoziția de la Muzeul Național de Artă Timișoara, care poate fi văzută până în 15 aprilie, este copleșitoare.

Începe cu un performance, urmată de sculpturi impresionante, migăloase, obiecte cu detalii neașteptate, o selecție vastă de desene, documentații ale unor performance-uri, precum și alte materiale adiacente (cărți de artist, caiete de schițe, fotografii), marcând întreaga activitate a marelui artist.

Creația lui Paul Neagu depășește granițele artei.

Arta lui Paul Neagu se exprimă prin obiect, sculptură, performance, desen, în angrenaje inventive de medii artistice și direcții tematice care se ramifică în timp. Artistul a căutat mereu să creeze un limbaj vizual cu o putere de comunicare universală.

Expoziția, structurată în 9 săli ale Muzeului, curatoriată de Friedemann Malsch, Magda Radu și Georg Schöllhammer, co-curator Andreea Foanene, este organizată în colaborare cu Kunstmuseum Liechtenstein, BRUSEUM / Neue Galerie Graz și The Paul Neagu Estate (UK). Co-organizator este Asociația Salonul de Proiecte.

În prima sală, performance-ul „Hyphen-Ramp: 588 Riots at the Serpentine”, realizat alături de Perry Robinson, studentă a lui Neagu la Colegiul de Artă Hornsey, este una dintre ultimele acțiuni publice ale lui Paul Neagu, desfășurată la Serpentine Gallery din Londra, în 1976. Performance-ul este „execuția fizică a unei încercări de a realiza imposibilul, de a întărâta pur și simplu gravitația”.

Filmul și fotografiile care documentează acest exercițiu de anduranță, care a exercitat o presiune asupra verticalității, gravitației și capacităților fizice ale corpului uman, o arată pe Robinson legată la ochi, lângă peretele galeriei, marcând înălțimea aproximativă la care partenerul ei atinsese peretele. Ulterior, Neagu face un semns în interiorul sculpturii, înregistrând astfel fiecare salt. Ocazional, cei doi își schimbau rolurile.

„Hyphen-ul reprezenta în viziunea lui Neagu un sistem de relații între trei registre ale existenței umane: Mușcătura orbului, Ploaia orizontală și Pornind tornada.

Sala 2 este „de studiu”, unde sunt expuse materiale legate de evoluția gândirii conceptuale a lui Neagu.

În Sala 3 sunt lucrările timpurii ale lui Paul Neagu, realizate în perioada 1966-1968, având aspectul unor cabinet fixate pe patru picioare, combinând proprietățile picturii, sculpturii și machetelor de arhitectură. Aici se pot vedea: „Marele metronom tactil”, „Raționalizatorul de colaps și anticolaps”, „Colectorul/ Achizitorul de merite”.

Ciclul „Anthropocosmos” se construiește, în sala 4, în jurul unui referent central: corpul uman. Neagu consideră că ființa umană e un „țesut viu” – un „univers” format din celule interconectate, iar acest model e menit să reveleze „relația cosmică”.

Sala 5: „Cake Man” este un happening care s-a desfășurat la Galeria Sigi Krauss din Londra în 1971 și marchează introducerea în practica lui Neagu a două elemente suplimentare din paleta simțurilor – gustativ și olfactiv.

„Hyphen”, element de expunere

Sala 6 prezintă „Manifestul artei palpabile” (1969), în care Neagu acordă spectatorului o poziție egală cu cea a artistului. Iar în sala 7 „Hyphen”-ul este o „structură de bază” care ocupă un loc central în creația și hermeneutica lui Neagu. Această invenție sculpturală a fost concepută din necesitate, inițial ca o platformă tridimensională capabilă „să lege lucrurile între ele”, într-o expoziție dedicată Grupului de Artă Generativă, organizată de Muzeul de Artă Modernă din Oxford în 1975.  „Generatorul de subiecte”, așa cum se numea „Hyphen” la acea vreme, a fost inițial un element de expunere – o „masă” susținută de trei picioare pe care erau adunate „uneltele” ce îi simbolizau pe cei cinci membri ai Grupului (microscop, oglindă, microfon, lupă și suprafețe tactile). „Hyphen”-ul a reprezentat un mijloc prin care s-a putut realiza unificarea unor tendințe disparate, polarizate. Numit și Punte, Rampă sau Prag, „Hyphen”-ul a devenit „epicentrul gândirii plastice” a artistului, care a reiterat funcția practică a sa, cea de plug ancestral.

În sala 8 sunt desene cu instalațiile din oțel și bronz ale artistului iar în ultima sală sunt expuse sculpturi din ciclul „Nouă Stațiuni Catalitice”: „Monolit deschis”, „Pește peste poartă”, „Alergătorul pe muchie”, „O-Cruce”, „Cap-stea”.

Foto credit: curatorial.ro