„Cine știe când o să avem nevoie” – Hoarding, de la cercetare artistică la investigație antropologică
Un proiect colaborativ realizat de 14 artiști și cercetători emergenți din Generația Z este prezentat la /SAC Berthelot în perioada 1 – 24 octombrie. Acesta combină cercetarea artistică, investigația antropologică și explorări teoretice asupra tendinței de a recupera, păstra, colecționa bunuri.
„Cine știe când o să avem nevoie” îi aduce împreună pe Cătălin Angelescu, Sebastian Antal, Alexandra Baranyi, Diana Dobrovăț, Andreea Drăgan, Iulia Hulea, Sebastian Iosub, Bianca Ivan, Jamal Louis Kareem, Paul Petrar, Ana Popa, Alex Roceanu, Ileana Stanciu Scripcariu, Cătălina Ungureanu.
Lucrările sunt rezultatul unor ateliere cu Maria Balabaș, Justin Baroncea, Irina Botea Bucan, Nicolae Comănescu, Maria Ghement, Dumitru Gorzo, Ioana Marchidan, Rucsandra Pop, Alex Radu.
Galeria poate fi vizitată de joi până sâmbătă, în intervalul 16:00 – 20:00.
Ce se întâmplă când nu poți renunța la obiecte?
Este întrebarea de la care a pornit această instalație expozițională colaborativă concepută de 14 artiști Gen Z. Pornind de la sentimentul comun de suprasaturație de bunuri, au început să sondeze în trecut, printre memorii, gesturi și obiceiuri moștenite, descoperindu-și propriile extensii în obiectele din jur.
Proiectul rezultat este unul hibrid: cercetare artistică, investigație antropologică și explorări teoretice asupra tendinței de a recupera/ păstra/ colecționa lucruri.
„Crescuți în ritmul accelerat al unui progres care ne dictează un singur fel de viitor, am început să ne apropiem, global și individual, de o epuizare existențială. Acest sentiment, declanșat de experiența lipsei (de comunități, infrastructuri, certitudini) și de tensiunile situației politico-economice, ne-a obișnuit să trăim cu precaritatea. Într-un astfel de ambient am ajuns să găsim refugiu și control în obiectele pe care le putem păstra, ca extensii ale propriului sine.
Tendința încadrată medical sub termenul de hoarding (dificultate persistentă de a arunca sau a renunța la obiecte, indiferent de valoarea lor reală) a fost abia în trecutul apropiat inventariată ca tulburare psihică. Abordarea noastră artistică se poziționează critic față de patologizarea acesteia, mutând accentul de pe semnificațiile sale psihologice pe ‘materialitatea relațională’ a colecțiilor de obiecte și pe diferitele traiectorii conceptuale ce emerg din aceasta.
Procesul nostru a avut ca punct de plecare ideea de a testa, sau, în cazul unora dintre noi, de a aprofunda acest obicei de a strânge lucruri, folosind spațiul expozițional drept depozit/ cabinet de curiozități/ atelier comun. În ultimele luni, am trăit zilnic în vecinătatea obiectelor recuperate, care au generat, în timp, noi trasee spațiale, rutine de lucru, repoziționări afective la moștenirile (in)vizibile, transpuse în expunerea finală”.
Expoziția „Cine știe când o să avem nevoie” e realizată în urma programului de mentorat /ZAC @ Berthelot, inițiat și organizat de /SAC (Spațiul de Artă Contemporană) și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
