Cuplu artistic uitat de istorie primește în sfârșit recunoașterea cuvenită
Cuplul de artiști Wolfgang Paalen – Alice Rahon, uitat de istoria artei, primește în sfârșit recunoașterea cuvenită printr-o expoziție, în premieră, la Wendi Norris Gallery din San Francisco.
Expoziția, care va debuta în luna septembrie, este intitulată „Wolfgang Paalen and Alice Rahon: Worlds Gone and to Come” și reunește mai mult de zece lucrări ale artiștilor care au fost căsătorriți timp de 13 ani.
„Worlds Gone and to Come” e prima expoziție care îi pune în dialog, marcând cea de-a 75-a aniversare a expoziției de la SFMOMA care a lansat, în 1951, colectivul de scurtă durată și cu orientare științifică „Dynaton” al lui Paalen. Cu șase ani mai devreme, instituția îi organizase lui Rahon prima ei expoziție personală într-un muzeu.
Cuplu conectat la lumea artstică
Wolfgang Paalen (1905, Viena – 1959, Taxco, Mexic), considerat punte între suprarealism și extresionism abstract, și Alice Rahon (1904, Franța – 1987, Ciudad de Mexico) au fost bine conectați la lumea artistică. El a avut parte de o copilărie confortabilă între Viena, Stiria și Zagan. Rahon, pe de altă parte, a crescut în estul Franței, petrecându-și verile în Bretania.
S-au cunoscut la Paris în 1931, când aveau amândoi în jur de 25 de ani. Paalen se stabilise acolo după ce încercase să-și găsească drumul în Cassis, München și Saint-Tropez. Rahon și sora ei făceau parte din cercul boem al Parisului.
În 1933, Paalen s-a alăturat mișcării Abstraction-Création, înființată pentru a contracara mișcarea suprarealistă, în cadrul căreia a activat începând din 1935. Rahon i s-a alăturat în același an. Însă Rahon era poetă – ea a început să-și expună picturile abia în 1940, după ce ea și Paalen au fugit din Paris în Ciudad de Mexico, la invitația Fridei Kahlo, în urma unei călătorii de-a lungul coastei de vest a Americii.
Au fost căsătoriți din 1934 până în 1947.
Au căzut în uitare după ce Paalen s-a sinucis, în 1959, iar Rahon s-a izolat, ca urmare a unui accident suferit în 1969.
Opera lui Paalen cuprinde între 350 și 400 de lucrări, în timp ce Rahon a realizat aproximativ 750 de lucrări.
Lucrări expuse rareori public
Multe dintre lucrările din expoziția „Worlds Gone and to Come” sunt rar expuse, fiind împrumutate aici de la colecționari privați.
Cele mai vechi sunt ale lui Paalen din anii 1930 – perioada în care a cunoscut-o și s-a căsătorit cu Rahon și a inventat renumita sa tehnică fumage, lăsând întâmplarea să-și spună cuvântul pe pânză, bazându-și compozițiile pe funinginea emisă de o lumânare.
Wolfgang Paalen, „Paysage totémique” (1937)
Vor fi expuse și picturile timpurii ale lui Paalen. Norris va include și lucrări create după ce cuplul s-a despărțit. Însă cele mai multe provin din perioada relației lor — toate organizate tematic în jurul lucrării „Paysage totémique” (1937), pictura în tehnica fumage a lui Paalen, care conține un simbolism stratificat ce prefigurează cel de-al Doilea Război Mondial.
Cei doi artiști au reușit să abordeze peisaje și medii similare într-un mod distinct, dar în armonie, paletele lor transformându-se simultan, apreciază Wendi Norris, potrivit artnet.com.
Ea era mai poetică, iar Paalen a păstrat o abordare mai antropologică. Amândoi au experimentat cu materiale precum nisipul și hârtia din scoarță de copac, răspunzând la noile medii cu aceeași fizicalitate.
„Wolfgang Paalen and Alice Rahon: Worlds Gone and to Come” e deschisă între 10 septembrie și 24 octombrie 2026.
