De ce a pictat Miró peste un portret al mamei lui

Un act de rebeliune al lui Joan Miró, cum îl consideră cercetătorii din lumea artei, artistul spaniol a pus peste un portret al mamei lui un strat albastru-cobalt și bulgări de vopsea în relief, o lucrare inimitabilă. Descoperirea a fost făcută după mai multe analize științifice.

Între 1925 și 1927, Miró a creat un mic tablou în ulei pe pânză, intitulat „Pintura”, pe care l-a dăruit prietenului său șși promotorului de artă Joan Prats. Până în acel moment, după ce fusese la Paris, a experimentat fauvismul, post-expresionismul și cubismul – distrugând complet speranțele părinților săi că ar putea găsi într-o zi un loc de muncă stabil ca funcționar contabil – Joan Miró s-a oprit asupra unui stil mai liber, individual.

„Pintura” subliniază ceea ce Marko Daniel, directorul Fundació Joan Miró, descrie drept angajamentul artistului de a „arunca în aer convențiile picturii, ale spațiului pictural, ale modului în care funcționează pictura”, potrivit The Guardian. Dar ar putea avea și o semnificație mai profundă – încercarea artistului de a se rupe de constrângerile burgheze ale familiei sale atunci când a pornit în celebra sa misiune de a „asasina pictura”.

Pictura, analizată pe parcursul mai multor etape

La cinci ani după moartea lui Prats, în 1970, tabloul a intrat în colecția fundației, cu sediul la Barcelona. Cu timpul, pânza a suferit microfisuri și alte deteriorări. În urmă cu un an, experții fundației, conduși de Elisabet Serrat, șefa departamentului de conservare preventivă și restaurare, au decis să mai arunce o privire asupra „Pintura”. O radiografie veche de zeci de ani dăduse de înțeles că sub pensula lui Miró se afla altceva, la fel ca marginile tabloului, unde vopseaua albastră a cedat unor culori mai vechi, mai închise.

Folosind raze X, lumină ultravioletă și infraroșie, imagistică hiperspectrală și alte tehnologii, echipa lui Serrat și cercetători din alte organizații, inclusiv Centre de Restauració de Béns Mobles de Catalunya și Universidad Pablo de Olavide din Sevilla, au descoperit portretul unei femei de vârstă mijlocie, pictat într-un stil care nu putea fi mai diferit de cel al lui Miró.

Cercetătorii au observat că cerceii și broșa purtate corespundeau cu cele trei pete de vopsea în relief de pe suprafața „Pintura”.

„Acum aveam o imagine de bună calitate a portretului, care arăta aproape ca o fotografie, dar nu știam cui îi aparține”, spune Serrat, care a călătorit în Tarragona pentru a găsi indicii la Fundació Mas Miró, după ce în Barcelona nu avusese succes. Niciun portret nu se potrivea. A găsit însă unul potrivit în studioul Son Boter al lui Miró din Mallorca – un portret din 1907 semnat de artistul Cristòfol Montserrat Jorba. Nu numai că fața se potrivea cu cea a femeii din radiografia „Pintura”, dar subiectul era o anume Dolors Ferrà i Oromí, mama lui Miró.

Portretul lui Dolors Ferrà i Oromí, de Cristòfol Montserrat Jorba; Fundació Joan Miró

Având în vedere că „Pintura” măsoară 49 cm x 60 cm, cercetătorii cred că Miró a tăiat o altă versiune a portretului lui Montserrat, i-a schimbat orientarea în landscape și a ales să păstreze partea centrală care arăta chipul mamei sale.

Un act de rebeliune

Elisabet Serrat și Marko Daniel consideră că decizia lui Miró a fost un act deliberat și o prefigurare a suprapicturii pe care artistul a aplicat-o propriilor lucrări în anii 1950. Acoperirea cu vopsea a fost și o tehnică pe care a abordat-o spre finalul vieții.

„Supravopsirea este un act de rebeliune. Dar Miró avea deja 32 de ani când a început acest lucru, așa că nu este un act juvenil de rebeliune față de părinții săi, ci față de lumea reprezentată de părinții lui, aspirațiile clasei de mijloc de a fi puțin mai elegant decât ești în realitate”, adaugă Daniel, convins că Miró nu a ales portretul lui Montserrat din întâmplare. „Nu a fost vreo nevoie tehnică să picteze deasupra; nu era ca Gauguin în Pacificul de Sud, fără acces la materiale. Pentru el, aceasta a fost într-adevăr o alegere”.

Serrat consideră că gestul ciudat al artistului nu a fost lipsit de o anumită afecțiune, având în vedere că, tăind portretul, a păstrat întreaga figură a mamei și a marcat cu vopsea locul bijuteriilor purtate de ea.

Concluziile experților, pe care Marko Daniel le numește „CSI: Miró”, sunt prezentate în expoziția „Under the Layers of Miró: A Scientific Investigation/ Bajo las capas de Miró: una investigación científica”, și într-un documentar însoțitor, „El Secret de Miró”.
Expoziția, la sediul fundației din Barcelona, este deschisă până la 29 iunie și permite vizitatorilor să vadă atât „Pintura”, cât și portretul lui Ferrà realizat de Montserrat.