DOCUMENTAR – „La Joconde”: imaginea adusă în sculptură de René Magritte la finalul vieţii sale
René Magritte a conceput sculptura „La Joconde (Mona Lisa)” în 1967, anul în care el a murit. Într-o mare măsură, este ilustrarea sculpturală a tabloului omonim realizat în 1950 şi cuprinde două motive frecvente în opera sa: cortinele de teatru şi un clopoţel sferic. Acestea apar în zeci de picturi ale sale. Cortinele au apărut în tablourile artistului în anii’20, ca elemente care încadrau compoziţiile, potrivit casei de licitaţii Sotheby’s.
Ulterior, cortina a devenit un element vizual în sine, care „plutea” alături de siluete şi nori. Deşi clopoţelul este unul „mut”, sugerează o senzaţie acustică în arta plastică şi evocă spiritul ludic şi copilăria.
În ianuarie 1967, încurajat fiind de Alexandre Iolas, dealerul său de artă, Magritte s-a hotărât să creeze opt sculpturi care să fie reinterpretări ale celor mai enigmatice picturi şi guaşe pe care le-a semnat.
De data aceasta, abordarea tridimensională i-a permis lui Magritte să dea noi conotaţii operei. „La Joconde” face, evident, referire la opera „La Gioconda” a lui Leonardo da Vinci.
De altfel, artistul a mers în vara anului 1967 la Verona, ca să vadă modele în ceară care să îl ajute în munca sa, pentru a realiza modelul „La Joconde” şi cele şapte variante turnate în bronz, dar a murit în august.
Spre finalul anului, cinci exemplare ale „La Joconde” au fost turnate. Unul dintre acestea este în colecţia Menil din Huston, Texas, iar un model a aparţinut soţiei artistului, Georgette Magritte, până la moartea acesteia, în 1986. Examplarul care va fi scos la vânzare, pe 16 martie, în licitaţie de Sotheby’s este unul nemarcat, nefiind iniţial destinat comerţului.
Sculptura are dimensiuni impresionante – 248 x 177 x 99,5 cm – iar autenticitatea sa a fost verificată de Comitetul Magritte.
Un măr, o fereastră, o pălărie, o pipă – elemente care nu mai sunt banale
René Magritte s-a născut la 21 noiembrie, 1898, în Lessines, Belgia şi a murit în Bruxelles, la 15 august, 1967. Este unul dintre cei mai mari artişti suprarealişti, iar opera sa a împletit bizarul, oroarea, pericolul, comedia şi misterul, arată Enciclopedia Britannica. Într-o mare măsură, a fost un artist-iluzionist. Printre simbolurile abordate deseori în opera lui se numără mărul, pălăria, fereastra, norii şi pipa, cu celebra propoziţie „Ceci n’est pas une pipe” ( „Aceasta nu este o pipă”, n.r.).
Operele sale sunt expuse permanent la Bruxelles în două locuri: la Muzeul „René Magritte”, care prezintă viaţa sa, într-o clădire unde el şi soţia au locuit între 1930 şi 1954, şi la Muzeul „Magritte”, care adăposteşte aproximativ 250 de opere semnate de el, deschis în 2009, în cadrul Muzeului Regal de Arte Plastice.
Credit foto: Sotheby’s
