DOCUMENTAR – Muzeul „Magritte”, un omagiu adus unui maestru al Suprarealismului, în inima orașului Bruxelles

Muzeul „Magritte” este deschis în centrul oraşului Bruxelles, în cadrul Muzeelor Regale de Arte Frumoase şi adăposteşte cea mai mare colecţie a operelor unuia dintre cei mai mari maeştri ai Suprarealismului. În total, sunt expuse aici aproximativ 230 de obiecte de arhivă şi lucrări semnate de René Magritte: desene, sculpturi, obiecte pictate, postere publicitare, fotografii, filme sau partituri.

Selecţia este mereu îmbogăţită prin împrumuturi de la alte instituţii de cultură sau de la colecţionari privaţi, precizează reprezentanţii muzeului.

În fiecare an, Muzeul „Magritte” este vizitat de peste 300.000 de persoane.

O colecţie transformată în muzeu

Încă din 1984, curatorul-şef al Muzeelor Regale, Philippe Roberts-Jones, a făcut din Sala Magritte unul dintre punctele de atracţie din secţiunea dedicată artei moderne. Cu timpul, acest demers-omagiu adus operei lui Magritte a „invadat” etajele vecine.

În 2005 a avut loc o schimbare esenţială pentru ceea ce este acum Muzeul. Cel care a mediat efortul de a crea un Muzeu „Magritte” chiar în Place Royale a fost Charly Herscovici, preşedinte al Fundaţiei „Magritte”. Spaţiul fusese anterior Hôtel Altenloh, folosit inclusiv ca galerie de artă temporară.

Renovarea a început în 2008 şi un an mai târziu, pe 2 iunie, 2009, muzeul a fost deschis.

Operele din colecție

Muzeul „Magritte” găzduieşte cel mai amplu corp de opere cuprins în ceea ce s-a numit „Période vache” în cariera artistului suprarealist – de la sensul de „obraznic” al cuvântului „vache”. Această perioadă a început în 1948, când René Magritte a vrut să creeze ceva cu totul şi cu totul special, pentru expoziţia personală din Paris. Au rezultat opere complet diferite de ceea ce făcuse până atunci, care au şocat mare parte din public.

Pentru cei care doresc să studieze versatilitatea artistului, la Muzeul „Magritte” sunt expuse guaşe, picturi, afişe publicitare și obiecte pictate. Operele au fost cumpărate sau au fost donate.

În arhivele muzeului se află şi filme realizate de René Magritte cu cei apropiaţi. După moartea soţiei pictorului, Georgette Magritte, au fost achiziţionate, pentru arhivă, şase filme create de artist.  Realizate între 1956 şi 1967, acestea sunt departe de a fi documentare casnice. Sunt filme cu teme suprarealiste, în care protagonişti sunt cei din familie şi prietenii apropiaţi.

Biblioteca muzeului adăposteşte volume despre viaţa şi creaţiile lui René Magritte.

Un tur de sus în jos

Vizitatorul muzeului este transportat cu un lift la cel de-al treilea etaj, de unde coboară, cu cât explorarea se apropie de sfârşit.

Al treilea nivel găzduieşte o incursiune în perioada 1898 – 1929 din viaţa lui Magritte, când acesta era în contact cu cei din Grupul celor 7 Arte. Aici este inclus şi momentul în care Magritte îl descoperă pe Giorgio de Chirico şi practic este fermecat de Suprarealism. Acest spaţiu al Muzeului este dedicat arhivelor care documentează această primă perioadă din viaţa lui René Magritte.

La nivelul al doilea este prezentată perioada 1930 – 1950. Afectat de criza economică mondială a anilor ’30, René Magritte a fost nevoit atunci să creeze ceea ce el a numit „lucrări cretine”, anume postere publicitare. Dar această îndeletnicire l-a făcut să înţeleagă şi să aplice în opera sa ideea de repetiţie. În Muzeu sunt prezentate şi documente  care atestă apropierea lui Magritte de Partidul Comunist. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, artistul practică un Suprarealism „en plein soleil” – o variantă considerată impresionistă a  operei sale. Întoarcerea la Paris este marcată, la finalul acestui interval, de perioada „obraznică”- şi ea ilustrată aici.

Primul nivel este numit „Tărâmul Fermecat” şi ilustrează obsesia lui Magritte legată de repetiţie. Vizita se încheie într-o sală de cinema, unde sunt proiectate filme dedicate artistului dar şi filme pe care acesta le îndrăgea şi care l-au inspirat în crearea imaginilor subversive.

Citiţi şi City Break Art – Bruxelles.