Echilibrul lemnului, în retrospectiva „Ovidiu Maitec 100”, la Brukenthal/ galerie foto

Retrospectiva Ovidiu Maitec, dedicată uneia dintre cele ma inovatoare prezențe ale artei românești postbelice, la 100 de ani de la naștere, poate fi văzută la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu.

Porți ca aripi, lemnul perforat, tronurile și containerele ca obiect functional fac parte din perioadele de creație ale artistului. Maitec a căutat în lemn noblețea. „M-am îndrăgostit și împrietenit cu el. E un material cald, dar și parșiv, dacă nu-l cunoști și nu te împrietenești cu el. În plus, lemnul din România – nucul, stejarul, dar mai ales gorunul – are o expresie și o personalitate în spiritualitatea noastră. Nu sunt un brâncușian, e clar. Dar nici nu pot scăpa de prestigiul și umbra acestui oltean. Dacă e să fim loiali, trebuie să spunem că lui îi datorăm toată esențializarea  și eliberarea de convenționalitatea figurativă”, spunea el într-un interviu din 2000 pentru Jurnal bihorean.

Proiectul a fost inițiat si coordonat de soții Dana și Stéphane Maitec, fotografi, moștenitorii artistului și păstrători ai operei și memoriei acestuia. Cei doi au vorbit la dezbaterea cu tema „Arta contemporană, patrimoniul și educația” despre ce a însemnat pentru ei să se afle în preajma sculpturilor marelui creator.

Stéphane Maitec: „Aveam 9 ani, am crescut printre sculpturi. Când ești copil, încerci să înțelegi de ce sculptorul face aceste lucruri. Era influențat foarte mult de tradiție, dar în special de elemente care sunt universal valabile. La el, balamaua era un lucru universal. O găsești în Finlanda, în Suedia. E foarte greu să spun ce era în capul tatălui meu când le făcea”.

„Un element atât de simplu ca o balama, cum poate să-ți trezească niște sentimente când este interpretat într-o lucrare de artă? O simplă balama, montată cum trebuie. De ce caută un artist așa ceva? Probabil că suntem niște magneți, de fapt, cu toții. Ne lăsăm inspirați și de trecut, și de viitor, pentru că nu ai cum să trăiești numai în trecut. N-ai cum să treci indiferent pe lângă ceea ce este moștenirea noastră în această țară. Dar, în același timp nu treci indiferent nici când vezi diversele influențe și descoperiri tehnice și poate pentru unii artiști este mai simplu să facă o împrietenire între trecut și viitor. Cred că Maitec a fost unul dintre ei”, a spus artista Dana Maitec.

Un demers curatorial semnat de Irina Ungureanu Sturza, care recontextualizează opera lui Ovidiu Maitec în peisajul artistic contemporan.

„Îi plăcea ca cei care îi vizitează atelierul, să le vadă de jur împrejur, să descopere singuri că au o anumită mișcare și această mascara să-i trezească o anumită emoție”, a mărturisit Dana Maitec. „Cred că pentru un artist, asta e cea mai mare bucurie, să descopere că o lucrare de-a lui, pe care a construit-o dintr-un izvor personal, să primească interpretări diferite. Cred că e foarte important să fie găsite cât mai multe mesaje, ascunse sau neascunse”, a spus Dana Maitec.

Expoziția reunește o selecție reprezentativă de lucrări din colecția mai multor muzee din România, din colecția familiei și din colecții private. Dar și o reproducere a atelierului sculptorului din 1983, cu uneltele și „Coloana” din lemn de nuc din colecția Muzeului Burkenthal, dar și „Poarta cu semne” din colecția MNAR.

Formate din structuri simetrice suspendate în echilibru în jurul unui pivot și capabile de mișcare, sculpturile lui Ovidiu Maitec sunt porți, păsări, aripi, balamale, balanțe, obloane, cumpene, stâlpi, coloane, turnuri, tronuri.

„Echilibrul materialului în spațiu mi s-a părut, declara artistul, a fi una dintre principalele trăsături și dificultăți ale sculpturii”.

Expoziția este deschisă publicului până la 30 august, de miercuri până duminică, între orele 10.00 – 18.00.

Foto credit: curatorial