Emanuel Borcescu, în premieră la Scemtovici & Benowitz Gallery
Artistul Emanuel Borcescu expune în premieră la Scemtovici & Benowitz Gallery, începând din 19 ianuarie. Sub titlul „Schimbul patru”, el prezintă o serie de lucrări din perioada 2017 – 2023, în special picturi în ulei, desen în cărbune, o intervenție murală (un desen in situ) și o arhivă de fotografii, adunată timp de un deceniu.
„Schimbul patru” e curatoriată de Raluca-Ilaria Demetrescu și relevă preocuparea artistului pentru spațiile ruginit-crepusculare ale defunctei industrii românești.
Artistul motivează: „Sunt interesat de moduri subversive de a transmite mesaje, de mutația sensului imaginilor emblematice, mixând și remixând forme și simboluri în căutarea de noi perspective”.
„Schimbul patru” cuprinde două serii de lucrări: peisajele interioare, portrete ale echipamentului industrial în dezintegrare și un număr de pânze de mai mari dimensiuni care figurează la limita formei abstracte scrieri fictive, litere-semn a căror formă e izvorâtă din peisaje post-industriale. Artistul se folosește de o cromatică reținută formată din griuri colorate menite a sublinia starea de abandon, de pierdere și nostalgie, este explicat în prezentarea expoziției.
Schimbul patru, o metaforă a ruinei
Raluca Ilaria Demetrescu notează în textul curatorial: „În România comunistă, în mai toate întreprinderile, se lucra în trei ture a câte opt ore – o zi întreagă. Al patrulea schimb nu are un timp al zilei care urmează nopții, nu se cronometrează în minute înșiruite, ci reprezintă o metaforă a ruinei, o punere în abis a distrugerii. Acesta sugerează momentul de după ce ora muncii s-a încheiat, timpul tranziției de la un regim politic al opresivității, al muncii asidue și trecerea la un capitalism sălbatic, dar fără o industrie. (…) Prin practica sa artistică, Emanuel Borcescu își aprop(r)iază ”sufletul” acestor utilaje pe care le transformă în semne, (în)scrieri, limbaj în cuvinte abstracte, măsuri eliberatoare. El pictează momente ale acestei căderi: motoare desfigurate, reziduuri industriale, rămășițe de mașinării, ruine ale relicvelor marilor întreprinderi. A rămas prins între aceste cabluri părăsite, în spațiul îngust dintre două strunguri, dintre peretele dărăpănat și o freză spartă, între cazane și fișete golite și ruginite. Dar nu doar artistul este prins între aceste forme care au dominat câmpul vizual românesc al ultimilor treizeci și cinci de ani, până și omul care le privește este captiv și trăiește în aceiași moduli. Privirea artistului asupra acestor mașini dezintegrate și interioare de clădiri industriale se produce cu ochiul unei observator empatic. Am putea să interpretăm ”ruginurile” reprezentate ca fiind portrete (psihologice) ale unei lumi trecute și în tranziție.
Analizarea și reprezentarea acestor rămășițe este o veche și constantă preocupare în practica sa artistică și din care au rezultat diverse proiecte. În 2006, artistul a transformat temporar în atelier de creație fostele studiouri deja dezafectate ale Televiziunii Române din strada Mollière București, în vederea participării la expoziția «TVR 50 ani». În 2010 vizitează Petroșaniul și crează o arhivă fotografică cu fostul oraș industrial, astăzi părăginit, părăsit. În 2014, la Magheru One, de Noaptea Albă a Galeriilor, realizează în cărbune desene inspirate din imaginile document din perioada post industrială.
De-a lungul anilor, documentează fotografic câteva ateliere ale unor maiștri de pe strada Gheorghe Țițeica din București, ateliere încă în funcțiune, ”relicve conservate” cum le numește el însuși. În anii 2015 și 2016, fotografiază uzinele Faur București, poarta IV, sau ce a mai rămas din ele. În 2022, a documentat și desfacerea treptată a fostei întreprinderi IMGB, lângă care, hazardul face că s-a mutat cu locuința și a asistat nemijlocit la distrugerea ei. În 24 decembrie 2023, ministrul muncii anunța oficial că începând din aceea zi, România nu mai are industrie”.
Vernisată la 19 ianuarie, ora 18:30, expoziția va rămâne deschisă până în 23 februarie.
Despre Emanuel Borcescu
Emanuel Borcescu, născut în 1980, la Râmnicu Sărat, trăiește și lucrează în București. Este absolvent UNArte București, secția Grafică.
A expus, începând cu 2002, în diverse orașe din țară și a participat la mai multe expoziții colective precum: 2023 – MOBU Art Fair – standul Alert Studio; 2022 – „Bombe și oameni”, Celula de artă, Carol 53; 2021 – „Clubul sportiv al artelor”, MARe; 2018 – „Colecția MNAC – Văzând istoria”, Muzeul Național de Artă Contemporană; 2015 – „Arta supercontemporană” – Palatul Cesianu, Artmark; 2010 – Bienala tinerilor artiști, organizată de fundația 2Meta, Palatul Știrbei, București; 2008 – „Visions in the Nunnery”, Londra; 2007 – „Traces: Romanian Contemporary Art”, expoziție itinerantă la Centrul de artă contemporană, Pont Aven, Franța / galeria Robert Else, California, galeria Selby, Florida; 2006 – „Export” galeria Goldener Kalb, Aarau, Elveția; 2004 – Expoziția rezidenței de la Muzeul Borsos, Gyor, Ungaria; 2003 – „Preview”, MNAC.
