Femei în artă – Ana Mendieta, cubaneza care a revoluționat performance-ul

Ana Mendieta, pictoriță devenită artist interdisciplinar, a creat lucrări revoluționare în domeniul fotografiei, filmului, video, desenului, sculpturii și instalațiilor site-specific.

Temele majore în creația ei sunt exilul, strămutarea și întoarcerea la peisaj, care sunt relevante și astăzi. Hibridul său unic de formă și documentație, lucrări pe care le-a intitulat „siluetas”, sunt urme trecătoare și puternice ale artistei care își înscrie corpul în peisaj, adesea transformat de elemente naturale precum focul și apa.

„A ne pune sub semnul întrebării cultura înseamnă a ne pune sub semnul întrebării întreaga existență sau realitate umană. Asta devine, la rândul său, o căutare, o interogare a ceea ce suntem și cum ne vom realiza”, spunea ea.

În curând, actrița America Ferrera, nominalizată la Oscar pentru rolul secundar din „Barbie”, va fi producător executiv și protagonistă în „Naked by the Window”, o adaptare în serial de televiziune a cărții lui Robert Katz publicate în 1990. Ea spune povestea adevărată a artistei cubaneze deschizătoare de drumuri Ana Mendieta, a impactului ei pe scena artistică din New York și a controversatului proces în care a fost implicat soțul ei, sculptorul Carl Andre, pentru moartea ei bruscă.

Violența împotriva femeilor; corpul în prim plan

La vârsta de 12 ani, Ana Mendieta, născută în 1948 în Havana (Cuba), s-a mutat în statul Iowa cu sora ei, în cadrul unui program de azil al guvernului american pentru adolescenți, după ce tatăl ei s-a alăturat forțelor anti-Castro. Ulterior, s-a înscris la Universitatea din Iowa și, după ce și-a terminat studiile, a început studiile postuniversitare în domeniul artei. Mendieta s-a reîntâlnit cu mama și cu fratele ei mai mic, în 1966, iar tatăl ei li s-a alăturat în 1979, după ce petrecuse 18 ani într-o închisoare politică cubaneză.

S-a format ca pictoriță, însă a devenit nemulțumită de acest mediu și a trecut la un program de master nou al universității, unde a început să își dezvolte munca interdisciplinară. Primul performance al ei a fost creat în această perioadă. Lucrările timpurii abordau tema violenței împotriva femeilor, Mendieta evocând suferința corpului feminin.

De-a lungul carierei sale, explorările lui Mendieta în materie de reprezentare s-au bazat pe o concepție a identității în care rasa, genul, vârsta și clasa socială acționau simultan.

A dezvoltat o practică prolifică în care corpul ei, pământul și alte materiale organice, cum ar fi sângele, focul, penele și lemnul, au constituit subiectul unor fotografii, diapozitive, filme și videoclipuri, precum și al unor performance-uri, gravuri și cărți de artist.

„În calitate de femei care nu sunt albe, luptele noastre sunt duble”, a scris Mendieta într-o declarație curatorială pentru o expoziție a femeilor de culoare. „Această expoziție indică nu neapărat nedreptatea sau incapacitatea unei societăți care nu a fost dornică să ne includă, ci mai mult o voință personală de a continua să fim «altele»”.

Premii și distincții

Ana Mendieta a primit, în 1980, o bursă a Fundației John Simon Guggenheim și o bursă a National Endowment for the Arts.

A fost invitată să expună în cadrul unor expoziții sponsorizate de guvernul cubanez, ceea ce a inițiat o perioadă de reconectare cu țara sa natală. În 1983, a petrecut un an în Italia ca laureată a Rome Prize, timp în care a realizat pentru prima dată sculptură de atelier. Din 1983 până la moartea sa, în septembrie 1985, Ana Mendieta a trăit între Roma și New York.

New Museum of Contemporary Art din New York a găzduit prima expoziție de cercetare a lui Mendieta în 1987, iar în 2004 Hirshhorn Museum and Sculpture Garden din Washington D.C. a organizat o retrospectivă itinerantă majoră. În 2009, Anei Mendieta i-a fost acordat un premiu pentru întreaga carieră din partea Fundației Cintas.

Sursă text și fotografii: anamendietaartist.com; guggenheim.org