Femei în artă – Leonor Fini, admirată de Ernst și Cocteau, ”vrăjitoare” a secolului XX
Leonor Fini, admirată de artiști ca Max Ernst și Jean Cocteau, nonconformistă pe plan personal și profesional, și-a petrecut viața făcând artă impulsiv.
Artistă dinamică, Leonor Fini (1907 – 1996) a realizat un corp de lucrări ce cuprinde picturi, desene, ilustrații de carte, decoruri și costume pentru teatru, balet, operă și film. Este considerată unul dintre cei mai importanți artiști ai secolului al XX-lea, însă o bună perioadă s-a aflat într-un con de umbră.
Cu un limbaj vizual nelegat de stilurile sau mișcările contemporane ei, inversarea rolurilor tradiționale de gen ocupă un loc principal în opera lui Fini, iar figura sfinxului – creatură mitică ce combină capul unei femei, adesea al artistei, și corpul unui leu – întruchipează cel mai puternic principiile ei privind sexualitatea, dorința și acțiunea feminină. Alte teme preferate de artistă au fost figurile nonbinare, scheletele și vrăjitoarele, adesea în momente de acțiune.
Fascinația pentru deghizare
Născută la Buenos Aires, într-o familie italiană, cu un tată opresiv, și crescută la Trieste. În urma unei tentative de răpire orchestrată de tatăl ei, Fini a început să se deghizeze în băiat când apărea public, dând naștere unei fascinații de-o viață pentru mascaradă și o aură de misticism care a devenit bază a practicii sale artistice.
Fără o pregătire formală, Leonor Fini a expus mai întâi în prezentări de grup în Trieste și Milano, unde a descoperit manieriștii italieni. În aceeași perioadă a început să primească comenzi pentru portrete, un gen pentru care a devenit mai târziu renumită, cu exemple care înfățișează artiști, scriitori și personalități publice precum Leonora Carrington, Lady Diana Cooper, Jean Genet, Meret Oppenheim și André Pieyre de Mandiargues. S-a mutat la Paris în 1931.
Participantă la aproape toate mișcările artistice majore ale epocii sale, a fost pictoriță, interpretă, creatoare de costume, ilustratoare și scriitoare. Admirată de artiști precum Pablo Picasso și Max Ernst, Alberto Moravia și Jean Cocteau, ea a fost o nonconformistă chiar și după standardele de astăzi, trăind într-o casă plină de pisici, respingând monogamia și o serie de saloane de renume.
Black Scarecrow Mask, 1960, Leonor Fini; Kasmin Gallery
Deși adesea asociată cu suprarealiștii, ea a refuzat să fie legată de un gen, stil sau mișcare artistică. Gama producției sale artistice este încă necunoscută, deoarece multe dintre lucrările ei se află în prezent în colecții private. Cu toate acestea, este estimat că amploarea operei sale o depășește pe cea a contemporanilor săi – iar în ultimii ani, opera ei a stârnit curiozitatea criticii și a pieței comerciale.
Retrospective și colecții
Leonor Fini a făcut, în timpul vieții, obiectul unor expoziții retrospective în Belgia (1965), Italia (1983), Japonia (1972-1973, 1985-1986) și Franța (1986).
Les fantastiques, 1983, Leonor Fini; Kasmin Gallery
Retrospective i-au fost organizate și postum în instituții din Italia (2005, 2009), Japonia (2005), Germania (1997-1998) și Suedia (2014), iar prima expoziție muzeală a artistei în SUA a fost organizată la Muzeul Sexului din New York, din 2018 până în 2019, urmată de o expoziție personală la Muzeul de Artă Lilley, Universitatea din Nevada, Reno, în 2021.
În 2021 și 2022, lucrările ei au fost incluse în expoziția „Surrealism Beyond Borders” la Tate Modern din Londra. În 2022, Fini a fost inclusă în „The Witch’s Cradle”, una dintre cele cinci secțiuni incluse în „The Milk of Dreams”, expoziția principală a celei de-a 59-a ediții a Bienalei de la Veneția.
Lucrări ale lui Fini se află în colecții apreciate din întreaga lume, printre care Art Institute of Chicago, Illinois; Centre Georges Pompidou, Paris; McNay Art Museum, San Antonio, Texas; Metropolitan Museum of Art, New York; Miyazaki Prefectural Art Museum, Japonia; Musée d’Art Moderne de la Ville de Paris, Franța; Musée de Grenoble, Franța; Museo Revoltella, Trieste, Italia; Museum of Modern Art, Bruxelles; Peggy Guggenheim Collection, Veneția; și Tate Modern, Londra.
Fotografie principală: „Le Ballet des insectes”, 1960-1965, Leonor Fini; Kasmin Gallery
