Femei în artă – Maria Lassnig și conștientizarea corpului

Maria Lassnig, artistă austriacă ce și-a bazat activitatea pe observarea prezenței fizice a trupului și pe ceea ce ea a numit „conștientizarea corpului”, este protagonista unui lungmetraj biografic care va avea premiera mondială la Berlinala de anul acesta, festival care va prezenta și mai mult de zece filme experimentale ale pictoriței.

Lassnig, de la realismul academic la figurație inovatoare

Lassmig a studiat la Academia de Arte Frumoase din Viena în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În Europa postbelică, s-a îndepărtat rapid de realismul academic aprobat de stat în care fusese formată, orientându-se spre trecutul avangardist al Austriei, cum ar fi coloritul lui Oskar Kokoschka și tratamentul expresionist al figurației lui Egon Schiele.

Primii ani au fost marcați de experiențe cu diverse curente artistice ale suprarealismului și automatismului de la sfârșitul anilor 1940, urmate de „arta informală” și post-cubism, în anii 1950.

După ce s-a mutat la Paris, în 1960, a trecut la o figurație inovatoare, expresivă și picturală. În anii următori, ea a dezvoltat picturi narative cu una sau mai multe figuri, uneori împrumutând din forme de science-fiction, amplasate în scene absurd de caricaturale. Alături de acest grup de lucrări au apărut autoportrete monstruoase, asemănătoare animalelor.

În 1968, Lassnig a decis să se mute în New York, unde și-a reorientat activitatea artistică către realismul exterior. A început să picteze portrete, nuduri și naturi statice, adesea combinându-le cu autoportretele ei, într-o abordare conștientă a corpului. Multe dintre lucrările ei, fie că erau picturi, desene ori acuarele, erau centrate pe înregistrarea stărilor sale fiziologice, folosind un stil direct și ferm. Cu utilizarea culorilor contrastante, cum ar fi verdele, rozul și albastrul, și folosind forme corporale puternice, Lassnig a creat opere cu un impact puternic. Prin prisma auto-reflecției, s-a văzut ca subiect central în picturile proprii, reprezentând o artistă într-o lume preponderent masculină.

Maria Lassnig a primit, în 1980, o catedră de profesor – cu accent pe pictură și film de animație – la Universitatea de Arte Aplicate din Viena. Ulterior, a început să se ocupe mai mult de conținuturi mitologice, de natură și de viața rurală și și-a continuat explorarea tensiunilor dintre figură și sol. De la sfârșitul anilor 1990, Lassnig s-a orientat către marile teme existențiale cu așa-numitele sale „Drastic Pictures”, cum ar fi relația dintre sexe și generații, stiluri de viață neselectate, precum și opresiunea, distrugerea, impermanența și moartea.

Distincții, expoziții solo și prezența la Berlinală

Maria Lassnig (1919 – 2014) a primit de-a lungul carierei numeroase distincții, inclusiv Marele Premiu de Stat al Austriei în 1988 și Leul de Aur pentru întreaga activitate, în 2013, la cea de-a 55-a ediție a Bienalei de la Veneția.

A avut expoziții personale la Muzeul Albertina din Viena, Deichtorhallen Hamburg, Kunsthaus Zurich, MoMA PS1, Museum Ludwig din Köln, Serpentine Gallery din Londra, Stedelijk Museum Amsterdam și Vienna Secession, printre altele.

Maria Lassnig a reprezentat Austria la Bienala de la Veneția din 1980, alături de Valie Export, și a participat la Documenta din Kassel, Germania, în 1982 și 1997.

Mai puțină atenție a fost acordată practicii sale de film experimental, pe care a cultivat-o alături de picturi. Aceste opere și un nou film biografic vor fi în centrul prestigiosului Festival de film de la Berlin, care își deschide luna aceasta cea de-a 74-a ediție. Lungmetrajul biografic hibrid al Anjei Salomonowitz despre Lassnig, intitulat „Sleeping with a Tiger” (2024), cu Birgit Minichmayr în rol principal, va avea premiera la 17 februarie.

Zece dintre scurtmetrajele lui Lassnig vor fi proiectate în secțiunea Forum Special a Berlinalei. Programul va include prima ei animație, „Encounter” (1970), o piesă de un minut în stop-motion bazată pe desene proprii. „Art Education” (1971), care durează puțin mai puțin de zece minute, abordează locul deplorabil al femeilor în istoria artei, nu ca maestre, ci ca subiecte și muze ale operelor. Alte filme, cum ar fi „Shapes”, explorează relația dintre corp, senzație și mișcare, un punct cheie al practicii sale de pictură. Festivalul de film de la Berlin are loc anul acesta în perioada 15 – 25 februarie.

Credit foto: Petzel Gallery; Berlinale