Femei în artă – Rosemarie Beck, de la celebritate în abstracție la ignorată în figurativ

Artista americană Rosemarie Beck, care la începutul anilor 1950 era deja celebră pentru pictura sa abstractă, a renunțat la acest statut alegând pictura figurativă despre care spunea că îi „curge prin vene”, iar cu timpul a fost dată uitării. Recent, creației ei a fost readusă în lumina reflectoarelor, galeria Van Doren Waxter din New York organizând o retrospectivă.

„Rosemarie Beck: Earthly Paradise” este o expoziție care oferă o introducere în opera lui Beck și în lucrările ei figurative rar văzute, cuprinzând picturi, lucrări pe hârtie, broderii, precum și fotografii, schițe, scrieri și corespondență. Expoziția este deschisă până la 10 ianuarie.

Fidelă viziunii sale, Rosemarie Beck (1923 – 2003) a fost expresionistă abstractă din a doua generație, îndrumată de Robert Motherwell, a expus la legendarele galerii Stable și Peridot și a fost inclusă în Bienala din 1955 a Muzeului Whitney.

Beck a abandonat pictura abstractă în 1958, într-un moment în care mișcarea luase amploare, și a început să realizeze tablouri reprezentative, lucru pe care l-a continuat până la finalul vieții.

Lăsându-se influențată de marii maeștri și de narativ, ea a produs un solid corp de lucrări caracterizat prin arhetipuri și teme epice – inclusiv reprezentări complexe, lirice și luminoase ale fabulelor și legendelor grecești pe pânză de in, carton și hârtie, precum și broderie pe pânză.

„Nu am mai putut da înapoi”

Rosemarie Beck, născută la New York într-o familie de imigranți evrei maghiari, a absolvit Oberlin College cu o diplomă de licență în istoria artei, obținută în 1944. Ulterior, a studiat la Universitatea Columbia, la Art Students League din New York, la Institutul de Arte Frumoase din cadrul Universității din New York și în ateliere cu artiști precum Kurt Seligmann și Robert Motherwell. În 1945, s-a căsătorit cu scriitorul Robert Phelps și s-au mutat la Woodstock (New York). Acolo, s-a împrietenit cu Philip Guston și Bradley Walker Tomlin.

A predat la Queens College of New York, Vassar College, Middlebury College, Vermont Studio Center, Parsons School of Design și New York Studio School of Drawing, Painting and Sculpture, unde a făcut parte din corpul profesoral până cu puțin timp înainte de a muri.

Beck și-a descris tranziția la figurativ: „Minereul din venele mele abstracte se subțiase. M-am gândit să-mi hrănesc pictura abstractă pictând subiecte. Apoi nu am mai putut da înapoi. Trebuie să fi fost o realistă în secret tot timpul, pentru că nu am încetat vreodată să desenez din viață”.

Opera ei este reprezentată exclusiv de Van Doren Waxter, iar lucrări ale ei se află în colecții publice, precum Corcoran Gallery of Art din Washington D.C., The Hirshhorn Museum, Smithsonian Institution și Whitney Museum of American Art.

Potrivit criticului Martica Sawin, ea a devenit „unul dintre puținii pictori ai timpului nostru care tratează teme mari în compoziții ambițioase cu mai multe figuri, satisfăcând în același timp nevoia de structură abstractă și de o execuție care încarnează energia fără a fi nejustificată”.

credit foto: Van Doren Waxter