Femei în artă – Vera Molnár, pionier al artei digitale

Vera Molnár, născută la Budapesta în 1924 și stabilită la Paris din 1947, a fost un pionier al artei digitale și unul dintre primii artiști care a făcut din computer principalul său mediu de lucru.

Până de curând, a lucrat împreună cu Centre Pompidou din Paris pentru a pregăti o expoziție personală majoră la muzeul parizian.
A murit la 7 decembrie 2023, la vârsta de 99 de ani. În luna februarie a anului viitor, Musée national d’art moderne va prezenta „Parler à l’œ/ Talking to the Eye”, o expoziție majoră a operei sale, care include picturi, lucrări pe hârtie, sculpturi și fotografii, o selecție din jurnalele sale intime și o importantă instalație murală.

„Ceea ce îmi place cel mai mult este să văd cum un creion trece pe o foaie de hârtie și să îl urmăresc. Din când în când, să mă opresc și să șterg. Iubesc creionul pentru că îl poți face să dispară. Pot să mă răzgândesc, ceea ce nu este cazul cu vopseaua: când este uscată, trebuie să o iubești și să trăiești cu ea”, spunea artista.

Până în ultima clipă, a experimentat și explorat posibilitățile liniei drepte și ale formelor geometrice simple, cu pătratul în prim-plan, condusă atât de rigoarea științifică, cât și de o dorință nestăvilită de a încălca regulile. „Arta este obsesivă, doar la asta mă gândesc”, mărturisea Molnár care, în 2022, a realizat o serie de NFT-uri vândută la licitație anul acesta. În mai puțin de o oră, prin Sotheby’s, colecția NFT de Vera Molnár a fost vândută în totalitate pentru 631 Eth/ 1,2 milioane de dolari. Intitulată „Themes and Variations”, ea cuprindea 500 de NFT-uri pe care artista digitală le-a realizat cu sprijinul lui Martin Grasser, artist generativ și programator.

Lucrul cu computerul, din anii ’60

Vera Molnár a început în anii 1960 să implementeze programe algoritmice simple de mână, o metodă numită „machine imaginaire”. Aceasta a ajutat-o să lucreze sistematic prin toate permutările posibile ale unei serii, urmând o secvență de instrucțiuni și limitări autoimpuse.

În 1968, Molnár a obținut pentru prima dată acces la un computer într-un laborator de cercetare de la Sorbona și a învățat singură limbajul de programare Fortran, care i-a permis să introducă în mașină variații algoritmice infinite. Folosind un limbaj de 0 și 1, ea putea introduce instrucțiuni în calculator, care erau apoi transmise unui plotter care producea desene cu un stilou în mișcare.

A experimentat cu repetiții și variații ale literei M – ca în Malevich, Mondrian și Molnár – care funcționează ca un semn abstract, aducând în același timp un omagiu predecesorilor săi. Convinsă că nu există o singură soluție la o problemă estetică, ea lucra cu variații în serie în cadrul lucrărilor și între lucrări. De asemenea, introducea în mod deliberat o „dezordine de 1%” pentru a permite ca un factor de șansă determinat în mod sistematic să influențeze lucrările sale.

Prima expoziție solo importantă, la Londra

După studii de pictură, istorie a artei și estetică la Colegiul de Arte Frumoase din Budapesta, a co-fondat mai multe grupuri experimentale franceze importante, printre care Groupe de Recherche d’Art Visuel (GRAV), în 1960, și Art et Informatique, în 1967.
Prima sa expoziție personală, „Transformations”, a fost prezentată în galeria Politehnicii din Central London în 1976.
Înainte de aceasta, a participat la expoziții de grup importante, precum Konkrete Kunst: 50 Jahre Entwicklung, organizată de Max Bill la Helmhaus, Zürich (1960) și Cybernetic Serendipity la Institute of Contemporary Art, Londra (1968).
În 1976, a dezvoltat software-ul Molnart împreună cu soțul ei, artistul François Molnár (1922 – 1993).
A fost profesoară de arte plastice, estetică și istoria artei la Sorbona, în perioada 1985 – 1990.

A expus, între altele, la Musée des Beaux-arts, Rouen (2007, 2012); Musée des Beaux-arts, Budapesta (2010); Haus Konstruktiv, Zurich (2015); Musée des Beaux-Art de Caen, Caen (2018); Museum of Digital Art, Zurich (2019); și Museum Ritter, Waldenbuch (2020). Aceasta a fost urmată de o retrospectivă majoră pentru a marca cea de-a 97-a aniversare a artistei la Musée des Beaux-Arts, Rennes, în 2021.
A participat și la expoziții de grup, inclusiv Chance and Control: Art in the Age of Computers, la Victoria & Albert Museum din Londra (2018); Degree Zero: Drawing at Midcentury, la The Museum of Modern Art din New York (2020); și Women in Abstraction, la Centre Pompidou din Paris (2021).

În 2022, a participat la cea de-a 59-a ediție a Bienalei de Artă de la Veneția, curatoriată de Cecilia Alemani.

Vera Molnár a primit primul D.velop Digital Art Award în 2005, a fost numită Cavaler al Artelor și Literelor în 2007 și a câștigat premiul pentru merite excepționale AWARE în 2018.

Fotografie principală: Vera Molnár, „Molndrian 74”, desen realizat pe computer (c) Thaddaeus Ropac