Fresce dintr-un sat părăsit din Munții Blestemați – Tensiunea dintre sacru și realitățile vieții moderne

Fresce dintr-un sat părăsit din Prokletije, Alpii albanezi sau Munții Blestemați, sunt reunite prin tehnica strappo de artista Bora Baboçi într-o lucrare inspirată și de „Rătăcitorii deșertului”, de Nacer Kherim,  comisionată pentru Bienala Art Encounters care are loc la Timișoara.

Lucrarea intitulată „Cerurile se vor pierde de trei ori înainte să ajungă la ochii tăi delicați” vorbește despre sentimentele de înstrăinare din perioadele de schimbări sociale și de devalorizare a reperelor și despre nevoia de stabilitate într-o societate confuză, lipsită de repere clare.

Ea este instalată între două scări din Comenduirea Garnizoanei. Deasupra stă o versiune reinterpretată a unei icoane vita, continuată cu trei secțiuni completate cu tot atâtea forme geometrice.

Juxtapunerea acestora simbolizează tensiunea dintre sacru și realitățile dure ale vieții moderne.

Frescele provin din satul Kurbnesh, construit inițial pentru exploatarea aurului și a cromului, care a fost părăsit în urmă cu mulți ani. „Am vrut să abordez migrația din satele și orașele albaneze construite pentru anumite industrii abandonate după căderea comunismului. Muralul este dedicat cumva celor care și-au pierdut viața în timpul schimbărilor traumatizante care au marcat țara noastră în ultimii 35 de ani”, explică artista. „Am încercat să păstrez o parte dintr-o clădire care încă există și, într-un fel, curelele incluse în această lucrare servesc drept metaforă a acestor răni deschise”.

Tehnica strappo a fost inventată în secolul 19 și este folosită pentru conservarea frescelor, dar și pentru a sustrage patrimoniu. Astfel, aici are ca semnificație dispariția, mai spune artista.

Bora Baboçi (n. 1988, Tirana) a studiat designul și teoria arhitecturii la Toronto și Buenos Aires și are o diplomă de master de la Universitat Politècnica de Catalunya. După câțiva ani de experiență profesională în arhitectură, din 2015 a fost cercetător și asistent academic la Technischen Universität din Berlin. Începând cu 2017, a dezvoltat o practică independentă de difuzare a cercetării sale spațiale cu artele vizuale și performative. Practica ei cuprinde desen, sculptură, performance și fotografie. Între altele, în 2023, a expus împreună cu Vlad Nancă la Suprainfinit din București o serie de lucrări sub titlul „The Horizontal Wall”.