Frumusețea colorată a sculpturilor din Partenon, dezvăluită de o analiză științifică

Frumusețea colorată a sculpturilor din Partenon a fost dezvăluită de o analiză științifică, tehnicile inovatoare de scanare arătând că pictura sculpturilor era la fel de complexă ca cioplirea lor.

Noile cercetări au fost publicate în revista de specialitate Antiquity.

Deși sculpturile din marmură de la Partenon au fost admirate timp de secole pentru albul lor strălucitor, se știe de mult timp că ele au fost inițial pictate în culori vii, înainte ca mileniile de intemperii, bombardamentele, manipularea dură și curățarea prea entuziastă să le curețe.

Cu toate acestea, dovezile privind pictura au fost extrem de evazive, ceea ce l-a determinat pe un fost curator al lor de la British Museum să mărturisească faptul că, după ani de căutare în zadar a urmelor de pigment, s-a îndoit uneori că au fost pictate.

O operațiune mai elaborată decât s-a imaginat vreodată

O nouă examinare a sculpturilor deținute de British Museum, cu ajutorul unor tehnici inovatoare de scanare, a scos la iveală dovezi semnificative ale unei „bogății de vopsea supraviețuitoare”, potrivit The Guardian. Potrivit cercetătorilor, acest lucru sugerează că pictura marmurelor a fost „o operațiune mai elaborată decât s-a imaginat vreodată” – posibil la fel de complexă și subtilă ca cioplirea lor.

Cercetătorii au găsit dovezi care sugerează că unele dintre sculpturi au fost foarte bine modelate, cu desene care includ figuri umane și modele de frunze de palmier, pictate pentru a se conforma cu pliurile și textura țesăturii de marmură de dedesubt.

Mai degrabă decât să fi fost curățate de toate urmele de pigment, spun ei, sculpturile de la Partenon ar putea fi „exemplele de policromie supraviețuitoare din Atena mijlocului secolului V î.e.n. cel mai bine conservate”.

„În general, în domeniul științific, găsim urme foarte, foarte, foarte, foarte mici [de pigment], așa că la asta ne așteptăm în mod normal”, a declarat dr. Giovanni Verri, cercetător în domeniul conservării la Institutul de Artă din Chicago, care a condus analiza împreună cu o echipă de conservatori, istorici ai textilelor și arheologi de la British Museum și Kings College London. „Și astfel a fost o revelație minunată să constatăm că era mai mult decât se găsește în mod normal. Pentru că nimic nu era cu adevărat vizibil cu ochiul liber. Nici măcar o urmă. În acest sens, a depășit așteptările”.

Imagistică neinvazivă

În studiu a fost folosită o tehnică numită luminiscență indusă vizibil, un proces de imagistică neinvazivă dezvoltat de Verri, pentru a detecta urme minuscule de o culoare numită albastru egiptean, un pigment creat de om compus din calciu, cupru și siliciu, care era utilizat pe scară largă în antichitate.

Deși invizibil cu ochiul liber, acesta strălucește într-un alb puternic atunci când este supus tehnicii de scanare. Verri și echipa lui au găsit urme de albastru egiptean pe 11 sculpturi pedimentale și pe o figură din friză, folosite în diverse moduri.

Acesta este folosit pentru a evidenția centura zeiței Iris, pe picioarele în formă de șarpe ale unei alte figuri, Kekrops, și pentru a evidenția creasta valurilor din care Helios, zeul Soarelui, se ridică în carul său.

În mod surprinzător, echipa a detectat detalii remarcabile de pe statuia lui Dione, care este reprezentată întinsă pe stânci acoperite cu țesături, alături de fiica sa Afrodita. Examinând distribuția de albastru egiptean în modelul rochiei lui Dione, cercetătorii au detectat imaginea unei perechi de picioare umane care aleargă, împreună cu alte imagini care, în opinia lor, ar putea arăta o mână și un picior, parte a unui „design figurativ țesut cu figuri umane care apar și dispar între faldurile veșmântului”.

Ei au detectat și modelul unei palmette – sau o frunză de palmier stilizată – un motiv contemporan comun.

Veșmintele zeilor, sculptate cu unelte speciale

Cercetătorii au folosit o altă tehnologie de scanare pentru a examina modul în care au fost sculptate statuile, descoperind că sculptorii au folosit tehnici diferite pentru a reprezenta diferitele țesături ale veșmintelor zeilor și zeițelor Olimpului, cu unelte tăioase pentru in și mai netede pentru lână, în timp ce pielea era foarte bine șlefuită.

În ciuda noilor modele remarcabile de vopsea care au fost dezvăluite, a mai spus Verri, o înțelegere detaliată a modului în care artiștii au folosit-o a rămas inaccesibilă.