Influența artiștilor de culoare în Franța anilor 1950 – 2000

O imersiune dinamică în Parisul cosmopolit, loc al rezistenței și al creației care a dat naștere unei varietăți de practici, de la conștientizarea identității la căutarea limbajelor vizuale transculturale, o reprezintă expoziția „Paris noir – Circulations artistiques et luttes anticoloniales, 1950 – 2000” de la Centre Pompidou.

De la abstracții internaționale la abstracții afro-atlantice, suprarealism și figurație liberă, această călătorie istorică dezvăluie importanța artiștilor afro-descendenți în redefinirea modernității și postmodernității.

„Paris noir” urmărește, de la crearea revistei Présence africaine la cea a Revue noire, prezența și influența artiștilor de culoare în Franța între anii 1950 și 2000. Sunt evidențiați 150 de artiști, din Africa până în Americi și Caraibe, ale căror lucrări au fost rareori prezentate în Franța.

Cinci instalații, realizate special pentru expoziție de Valérie John, Nathalie Leroy Fiévee, Jay Ramier și Shuck One, punctează itinerarul, aruncând o privire contemporană asupra acestei memorii. În centrul expoziției, o matrice circulară reia motivul Atlanticului negru, un ocean devenit disc, metaforă a Caraibelor și al „lumii întregi”, după cum spunea poetul martinișean Édouard Glissant, ca metaforă a spațiului parizian. Având în vedere mișcarea, rețelele și prieteniile, expoziția ia forma unei cartografii vii și adesea inedite a Parisului.

Expoziția este deschisă la Centre Pompidou Paris în perioada 19 martie – 30 iunie, fiind una dintre ultimele prezentări aici înainte de închiderea muzeului pentru lucrări de renovare care este estimat că vor dura cinci ani.

Foto: „Délire et paix” (1954), cerneală pe pânză de bumbac de Georges Coran (c) Centre Pompidou