Întâlnirea picturii cu obiectul în creația lui Tadeusz Kantor, la București/ galerie foto

Creaţia lui Tadeusz Kantor, unul dintre cei mai importanți creatori ai secolului al XX-lea, un revolutionar și vizionar, poate fi privită și analizată într-o expoziție la Muzeul Național de Artă Contemporană, în expoziția „Costum/ Sculptură/ Corp. Obiectele teatrale ale lui Kantor” care este deschisă la etajul 4 al MNAC până în 26 octombrie.

Privitorul va fi atras în centrul sălii de „Manechinul copilului” din spectacolul „Clasa moartă” (1975), dar și de costumele „Episcopilor” din „Unde sunt zăpezile de altădată” (1979), alături de un Schelet din aceeași piesă de teatru. La București se poate vedea și costumul Jurnalistului din „Rinocerii” (1961) pentru Teatrul Național Stary din Cracovia. Din spectacolul „Nu mă voi mai întoarce aici niciodată” (1988) au fost aduse „Coșciug – Costumul Miresei” și Rucsacul Veșnicului Călător.

Costumele lui Tadeusz Kantor sunt creații de sine stătătoare. Ele pot fi privite ca opere ce exprimă o prelungire a corpului, spun o poveste. Ele merită statutul de sculpturi.

Prin aceste creații, publicul va descoperi afinitatea artistului pentru curente artistice precum Dadaism, Constructivism, Informel.

Cele patru costume pentru „Rinocerii”, piesa lui Eugene Ionesco, regizată de Piotr Pawlowski, sunt adevărate picturi, colorate și bogate vizual. Materialul de tricot a fost acoperit cu un strat gros de latex care lasă în urmă o rețea de linii variate.

Din prezentare fac parte și obiecte desprinse de forma tradițională a costumului, precum reconstituirea de autor a formei Goplana din „Balladyna” sau „Minora”, pe suport metalic.

Kantor și-a câștigat faima internațională în principal ca om de teatru. Dar a fost un creator plurivalent. El s-a ocupat și de desen, picture, crearea de happening-uri, acțiuni teatrale. După revenirea de la Paris, în 1955, începe să se inspire din pictura informel. O introduce în teatru, creând Teatrul Informel.

Costumele ca sculpturi pe pânză

Pe baza anumitor costume, Kantor a creat opere de artă autonome. Pe altele, folosite anterior la Teatrul Cricot 2, le-a expus pe suporturi, creând din ele aproape niște sculpturi. Despre „Minora”, pregătită astfel, Kantor a scris că este o „sculptură pe pânză”.

Kantor a realizat costume și din hârtie albă, cricotage. A cusut costume din hârtie cerată primită de la prietenul său Jack Melkonian.

Manechinele au jucat un rol important în creația lui Kantor. Acestea, atașate costumelor erau menite să simbolizeze premoniția morții. În opinia regizorului, viața putea fi prezentată cel mai bine în constast cu moartea. „Manechinul – având trăsături și costum identice cu ale actorului – devenea dublul personajului, în timp ce actorul era dublul mortului”, scria Krystyna Czerni în „Kantor și mecanismele memoriei”.

Expoziția, care a putut fi văzută anul acesta și la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, este curatoriată de Justyna Dron și de Bogdan Renczynski.