INTERVIU – Daniela Brill, despre arta creată cu ajutorul tehnologiei: „Nu mai există cale de întoarcere”

Artista și cercetătoarea Daniela Brill vorbește într-un interviu acordat curatorial.ro despre relația dintre tehnologie și artă, despre practici performative și neuroștiință, precum și despre instalația participativă care va fi prezentată la Ars Electronica din Linz și Iridescent de la București.

Daniela Brill Estrada, artist și cercetător din Bogota (Columbia), locuiește și lucrează în Viena. Procesul ei creativ are la bază interesul pentru complexitatea științei, estetică și structurile non-ierarhice ale cunoașterii. În proiectele ei, axate pe cercetarea originii vieții, astrobiologie și fizica vieții, Daniela Brill folosește materia care se schimbă, suferă mutații și interacționează, pentru a pune în discuție taxonomiile din cultura vestică, în special cele legate de viață – non-viață.

În prezent, face parte din echipa „Cyber-Body-Systems”, un proiect de cercetare și producție artistică al asociației culturale Marginal structurat ca un program de rezidență pentru artiști și curatori români și internaționali. Acesta analizează implicațiile relației umane cu tehnologia, mecanismele psihologice și corporale prin care oamenii dau sens tuturor acestor interacțiuni, dar și impactul acestor cercetări dincolo de lumea artistică. Proiectul este continuarea și extinderea în România a unui program de cercetare și creație artistică început în urmă cu doi ani la Johannes Kepler University Linz, „Digital Sensemaking” (DIGI-Sense).

În primă fază, derulată în prezent, este realizată o explorare participativă publică pentru a testa diferite tehnologii, utilizate fie în etapele anterioare ale proiectului internațional DIGI-Sense, fie propuse de artiștii și cercetătorii din această etapă (VR/ XR și senzori de monitorizare a activității cerebrale), pentru a putea urmări cum încercăm, în mod natural, să dăm sens relației cu tehnologia (spre exemplu, exerciții în care ne folosim corpul pentru a desena în tandem cu o altă persoană, un exercițiu de desen în VR, pentru a vedea diferența dintre a desena cu corpul în spațiul fizic versus spațiul virtual, un exercițiu de transpunere a corpului într-un spațiu digital 3D etc.).

Un open research are loc între 23 și 30 iunie, iar după acesta, echipa internațională alcătuită din patru rezidenți, trei artiști – Ciprian Făcăeru și Daniela Brill, plus unul ales prin open call-ul lansat – și cercetătoarea Alexandra Sofonea, coordonați de Claudia Schnugg (AT, inițiatoare DIGI-Sense) și Andrei Tudose (RO, co-director artistic), în colaborare cu gazdele rezidenței (JKU Linz, CNDB București), vor realiza o cercetare aplicată, urmată de dezvoltarea unei instalații performative și interactive, care va fi prezentată publicului din București, respectiv din Linz.

Cum vedeți evoluția relației dintre tehnologie și artă? Găsiți firească această alăturare?

Daniela Brill: Cred că relația dintre artă și tehnologie a existat dintotdeauna, dar a fost mai vizibilă în ultimele decenii. Această relație a fost întotdeauna firească. De la dezvoltarea primelor tehnologii fotografice, până la dezvoltarea telescoapelor și microscoapelor și a tot ceea ce este între ele, aceste tehnologii sunt dezvoltate din nevoia de a ne extinde simțurile umane și, pentru mine, acestea sunt aspecte și procese artistice, estetice. Deci, delimitarea aparentă dintre cele două – artă și tehnologie – începe să dispară atunci când ne gândim la motivele pentru care instrumentele tehnologice sunt construite. Artiștii folosesc instrumente și tehnologii pentru a explora, a da sens, a traduce și a experimenta lumea într-un mod specific, la fel și știința. În ultimele decenii, practicile artistice s-au apropiat de tehnologiile utilizate anterior, mai ales în științele naturii, ceea ce mi se pare un pas firesc în producerea cunoștințelor prin colaborări transdisciplinare.

Ultimele decenii au adus multe proiecte care le implicau pe cele două. De ce nevoia de astfel de proiecte?

Daniela Brill: Cu proiectul DIGI-Sense, precursorul Cyber-Body-Systems, cercetăm importanța esteticii și a corpului în dezvoltarea tehnologiilor de digitalizare. Necesitatea acestor proiecte se face vizibilă, printre altele, atunci când practicile artistice, cum ar fi performance-ul, sprijină dezvoltarea instrumentelor științifice. În acest caz, perspectiva artiștilor, a oamenilor care au o înțelegere profundă a esteticii și a corpului, atât ca parte a grupului de cercetare, cât și ca subiecți ai cercetării, este crucială pentru a dezvolta instrumente special concepute pentru a fi utilizate cu sau înțelese prin intermediul corpului uman. Necesitatea acestor proiecte este atât artistică, cât și științifică, cu implicații profunde în cercetare, atât științifică, cât și corporativă.

Ce vă propuneți să rezulte în urma „Cyber-Body-Systems”?

Daniela Brill: „Cyber-Body-Systems” își propune să indice modurile în care oamenii dau sens proceselor de digitalizare, atât cu corpurile lor, senzorial, cât și cognitiv. Proiectul propune o colaborarea între artă, practici performative și neuroștiință, pentru a înțelege procesele de creare a sensului și că practicile artistice, instalațiile performative și colaborările transdisciplinare sunt instrumente de cercetare viabile în scopuri științifice și de cercetare. Cyber-Body-Systems dorește să demonstreze, printre altele, cât de importantă este cercetarea transdisciplinară în evoluțiile tehnologice actuale, precum și în producerea de cunoștințe mai colaborative, orizontale și non-canonice.

Cum decurge partea de rezidență a proiectului? Ce activități întreprind artiștii?

Daniela Brill: Rezidența este împărțită în două părți, momente și locuri geografice diferite. Începând cu zilele de open research în București, la Centrul Național al Dansului București, în perioada 23 – 30 iunie, prezentăm în mod specific etapele anterioare ale proiectului publicului din România, pentru a oferi o experiență practică a tehnologiilor anterioare utilizate sau dezvoltate în DIGI-Sense și, în cele din urmă, și trebuie să găsim un artist care să se alăture echipei artistice Cyber-Body-Systems.

După aceasta, echipa artistică va fi completă și vom începe dezvoltarea rezultatului artistic, inițial prin sesiuni de lucru online alături de consultantul nostru de cercetare în neuroștiință și de curatori. Apoi, echipa va petrece aproximativ 10 zile la Viena pentru a produce, într-o manieră colaborativă, o lucrare de artă despre crearea de sens prin intermediul corpului, în continuarea cercetării inițiate în urmă cu trei ani. La începutul lunii septembrie, la Linz, în cadrul festivalului Ars Electronica, va avea loc o prezentare work-in-progress, artist-talks și discuții cu publicul austriac. Rezultatul final al rezidenței va fi prezentat la începutul lunii noiembrie la București, la festivalul Iridescent.

Ce presupune efectiv etapa de testare, de explorare participativă? Cine sunt subiecții și ce metode veți aplica?

Daniela Brill: Această fază este prima parte a rezidenței, în care vom prezenta publicului proiectul, prin explorări participative, folosind instalații interactive produse anterior. Ele includ instalații care au fost realizate în primii doi ani ai proiectului DIGI-Sense din Linz, dar și propuneri ale echipei românești care s-a alăturat proiectului în cadrul „Cyber-Body-Systems”, artistul Ciprian Făcăeru și Alexandra Sofronea, consultant în neuroștiințe, înainte de începerea rezidenței. Nu vrem să stricăm surpriza legat de exercițiile propriu-zise, dar ele vor implica în mod activ membrii publicului, care vor trebui să își folosească corpul, atât în ​​mediul fizic, cât și în mediul virtual, pentru a crea. Scopul este de a prezenta proiectul unui public larg, precum și de a găsi un artist care să se alăture echipei în următoarele etape ale proiectului.

Dintre proiectele la care ați lucrat până acum, care a fost cel mai solicitant și de care sunteți atașată mai mult?

Daniela Brill: Proiectul DIGI-Sense este cel mai lung proiect al meu de cercetare de tip artă-știință, cu un scop științific specific și diferite colaborări cu artiști. Este și primul proiect la care particip în echipa de cercetare științifică, producând datele, construind fazele și redactând lucrările. Pe parcursul a doi ani am explorat, prin diferite procese artistice, concepte precum crearea digitală a sensului prin corp, elemente estetice în procese de digitalizare și practici colaborative artă-știință pentru redactarea lucrărilor științifice. Aceste idei, deși aproape de experiența mea anterioară în practicile de artă și știință, au fost noi, provocatoare și foarte hrănitoare pentru propria mea practică. Pot spune cu siguranță că acest proiect a fost un proces minunat și, cu siguranță, a influențat modul în care lucrez.

Pe viitor, veți continua în această direcție – cu tot ce va aduce ea – sau considerați că merită explorate alte zone „tradiționale”?

Daniela Brill: Această direcție a influențat tot ceea ce fac ca artist. Am senzația că nu mai există cale de întoarcere, pentru că, chiar dacă aș merge pe căi mai „tradiționale” pentru a crea artă, acestea vor fi întotdeauna conectate cu învățămintele dobândite lucrând la intersecția dintre artă, tehnologie și elementele și procesele estetice care se regăsesc în acestea.

„Cyber-Body-Systems” este un proiect special pentru mine pentru că anterior am fost implicată în DIGI-Sense ca asistent în cercetare, ceea ce mi-a plăcut enorm, dar de data aceasta mă implic ca unul dintre artiștii din echipă. Aștept cu nerăbdare să explorez aceste teme folosindu-mi propria perspectivă artistică și propriile întrebări.