INTERVIU – Doina Lemny: Moștenirea spirituală a lui Brâncuși e interpretată uneori exagerat, ducând la „un naționalism neadecvat gândirii sale”

Doina Lemny, istoric de artă, curator și expert în opera lui Constantin Brancuși, vorbește într-un interviu acordat curatorial despre moștenirea și valorile lui Constantin Brâncuși și felul în care acestea sunt percepute, reflectate în societatea românească contemporană, despre modul în care opera lui este valorificată astăzi și rolul pe care creația și gândirea artistului îl pot avea în educația culturală a tinerilor din România.

Constantin Brâncuși (19 februarie 1876, Hobița – 16 martie 1957, Paris) este evocat în fiecare an în România „cu aceleași laude și omagii care-și pierd din substanță”, spune în interviu Doina Lemny, care pregătește – între altele – expoziția „Brâncuși și muzele sale”, găzduită de Art Safari New Museum în perioada 18 septembrie – 20 decembrie 2026, an în care sunt organizate mai multe evenimente pentru a marca un secol și jumătate de la nașterea sculptorului.

Doina Lemny a fost conservator la Centrul Pompidou în perioada 1991 – 2019, când s-a ocupat cu precădere de studiul operei și vieții lui Constantin Brâncuși, organizând expoziții, publicând mai multe volume și studii dedicate sculptorului român. Între altele, în anul 2019, a curatoriat expoziția „Brâncuși. Sublimarea formei” la BOZAR din Bruxelles, în Festivalul Europalia, iar în 2023, a curatoriat expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale” în programul Timișoara – Capitală Europeană a Culturii.

Pentru activitatea sa, Doina Lemny a primit mai multe distincții, inclusiv a fost decorată de președintele României cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler.

În ce măsură Constantin Brâncuși mai este perceput astăzi că un simbol viu al culturii românești și nu doar că o figură consacrată a trecutului?

Doina Lemny: Brâncuși n-a fost perceput vreodată ca un simbol viu al culturii românești: încă din timpul vieții, artistul român a depășit granițele țării sale, granițe geografice, culturale, temporale, așa cum o demonstrez în cartea mea apărută mai întâi în Franța, la editura Fage, apoi în traducere română și engleză la NoiMediPrint, în 2012: „Brâncusi, artistul care transgresează toate hotarele”. El s-a hrănit, firește, din moștenirea românească, dar s-a deschis către lume, către alte culturi, către alte religii și alte spații. De aceea, el nu poate fi legat numai de spațiul românesc și nici numai de secolul XX, la începutul căruia s-a manifestat. Prin revoluția pe care a produs-o în sculptură, el a detașat-o de simplul statuar și a deschis-o către o creație complexă în care lucrul sculptorului este susținut de cercetare, de concept. El a devenit, prin aceasta, un artist universal care traversează spațiile și epocile.

Cum considerați că se reflectă valorile promovate de Brâncuși – simplitatea, esența – în societatea românească contemporană, marcată de globalizare și consum cultural rapid?

Doina Lemny: Din păcate, aceste valori sunt numai spuse uneori, dar nu și trăite: în societatea românească avidă de informație, de rapiditatea cu care aceasta își face loc, nu mai este timp de reflectare. Ori Brâncuși îndemna la reflectare, la revenirea la miezul unei ființe sau al unui lucru. Superficialul nu-și avea loc în gândirea lui. De aceea a reușit să atingă acel sâmbure de adevăr – dacă ne referim numai la reducerea chipului uman la ceea ce are esențial: nu trăsăturile – frumoase sau nu – ci trăirea, situarea față de lume, față de sine însuși. Or în aceste timpuri, oamenii nu-și mai acordă „luxul” de a reflecta, exact ce ar trebui făcut.

Este Brâncuși valorizat și promovat cum se cuvine în România, astăzi, comparativ cu recunoașterea lui internațională?

Doina Lemny: Brâncuși este recunoscut pe plan internațional și plasat alături de marii creatori ai lumii. În România, el este ridicat la nivel de „erou” gata să fie «sanctificat». Asta provine dintr-o mare admirație pentru artistul care a modernizat sculptura după Rodin ce a dominat acest gen în a două jumătate a secolului XIX. Pentru mine, valorizare înseamnă a-l cerceta în profunzime și a cauta motivele acestei recunoașteri unanime. Cât despre „promovare” – el nu are nevoie de promovare. El este evocat în fiecare an în România cu aceleași laude și omagii care-și pierd din substanță. Cred că și această frecvență este dăunătoare pentru că cei care sunt interesați nu-și rezervă timpul să citească anumite documente, să fie la curent cu noile texte, cu noi interpretări, deși foarte rare, să revadă opere ale sale. Acum, cu internetul se pot vizita virtual expozițiile care se organizează pretutindeni în lume, deci chiar fără mijloace financiare deosebite, cei interesați ar putea să găsească idei, răspunsuri la anumite întrebări, explicații actualizate.

Ce rol pot avea opera și gândirea lui Brâncuși în educația culturală a tinerilor din România de astăzi?

Doina Lemny: Un rol foarte important, dacă ne gândim la persoana artistului: Brâncuși a adugat inteligenței native, intuiției sale, o curiozitate excepțională, o ambiție nemărginită, o putere de muncă uriașă și o consecvență în a urmări un subiect. Artistul este prin aceste calități un exemplu pentru tineri: nu poți reuși în niciun domeniu dacă nu te investești cu totul în ceea ce faci. Nu degeaba Brâncuși spunea într-unul dintre aforismele sale „Nu e greu să faci un lucru, ci să te pui în starea de a‑l face”, publicat în volumul recent apărut la editura Polirom, Iași, „Brâncuși: arta este adevărul absolut” (p. 210), prezentat și îngrijit de mine.

Cum poate fi (re)interpretată moștenirea lăsată de Constantin Brâncuși pentru a rămâne relevantă în discursul socio-cultural românesc al secolului XXI?

Doina Lemny: Moștenirea fizică lăsată de artist țării – frumosul ansamblu de sculpturi de la Muzeul Național de Artă al României, acela de Muzeul de Artă Craiova și mai ales Ansamblul monumental de la Târgu Jiu merită să beneficieze de o prezentare modernizată. Cât despre moștenirea spirituală a lui Brâncuși – interpretată și ea în diferite moduri, uneori exagerate care pot conduce la un naționalism neadecvat gândirii sale – ar trebui folosită că model de lucru și de demnitate, de putință de a se adapta lumii moderne prin propria gândire și prin propria creație.

În contextul Anul Brâncuși, pregătiți o expoziție împreună cu Art Safari. La ce să ne așteptăm? Ce opere de artă vom vedea la București?

Doina Lemny: Înainte de a ști ce opere vom vedea, cred că ar trebui să indic conceptul care, din punctul meu de vedere este mai important decât o înșiruire de sculpturi pe care le putem vedea și pe internet și care au putut fi văzute și la expoziția pe care am curatoriat-o la Timișoara în 2023. Cred că și cei dornici de a vedea sau revedea sculpturi de Brâncuși, ar vrea să nu mai vădă aceleași lucrări, mai ales că artistul lucra în serii, și deci, numai cei obișnuiți cu opera lui pot face diferența între diferitele etape. Ca să poată fi admirate pe deplin, operele trebuie să fie prezentate într-un context și să urmeze o idee. Iată, pentru anul acesta, am dorit împreună cu echipa de la Art Safari să prezentăm un aspect cu totul inedit, și anume Brâncuși – omul, cu viață lui sentimentală, pornind de la cartea mea „Brâncuși și muzele sale” apărută la editura franceză Gourcuff-Gradenigo în 2023, pe care sper să o vad tradusă în româna cu această ocazie la editura Vremea.
Alături de câteva sculpturi, vom expune multe fotografii, documente indite, obiecte care au aparținut „muzelor” sale. Este aceasta o nouă perspectivă de a-l privi pe artistul sărbătorit anul acesta, la 150 de ani de la nașterea sa.