INTERVIU – Ilina Schileru, egalitatea de gen și drepturile femeilor documentate în fotografie

Ilina Schileru, artist și curator, documentează de douăzeci de ani probleme precum egalitatea de gen și drepturile femeilor și ale lucrătoarelor casnice. Ea a ales o zonă rurală, nu departe de un fost oraș industrial din sud-estul României, din județul Gorj. Într-un interviu acordat curatorial.ro, vorbește despre cea mai nouă etapă a proiectului ei – rezidența artistică de la CdRF și expoziția foto de la București – și despre schimbările sesizabile în mentalitatea societății privitor la problemele de egalitate de gen.

Zilele acestea, la Is This Art? Gallery din București, în urma unei rezidențe artistice artistice derulate în ultimele luni de Centrul de Resurse în Fotografie (CdRF), ea expune alături de Virginia Lupu lucrări în care este prezentată perspectiva femeilor asupra sexualității și feminității.

Expoziția „Female gaze on sexuality and femininity” reunește lucrări realizate pe parcursul rezidenței care a avut ca temă sexualizarea femeii și a feminității în cadrul unei minorități din România. Perspectivele celor două artiste chestionează tabloul complex al dinamicilor de putere, violenței și stereotipurilor de gen, traversând (auto)obiectivizarea, influențele (religioase, culturale, sociale sau politice) care duc la interiorizarea și perpetuarea unor atitudini girate de un sistem depășit ori a unor prejudecăți și idei nerealiste despre sex, sexualitate și iubire.

Expoziția poate fi vizitată până pe 14 iulie, la Is This Art? Gallery de pe strada Popa Tatu 68, în fiecare zi, de la ora 17:00 la 20:00. În cadrul expoziției, Ilina Schileru va susține, pe 12 iulie, un masterclass în care va vorbi despre procesul ei de documentare.

În ce a constat rezidența artistică la CdRF? Cum a fost întreaga experiență?

Ilina Schileru: Eu am simțit tema rezidenței în acord cu ce făceam oricum cu fotografia și cu ce intenții aveam, cred că accesarea rezidenței CdRF m-a împins de la spate să finalizez sau să mă apuc de ce planificam ca extindere spre alte comunități și tot continuam să amân. Adică, parte din fotografiile de la CdRF sunt un arc în timp, unele sunt plasate acum 12 – 13 ani. Dar așa lucrez în video și foto. Urmăresc o comunitate de-a lungul timpului și observ evoluția ei, am răbdare. Deci, ca experiență, am continuat un proces firesc și familiar.

Unde au fost realizate imaginile mai exact?

Ilina Schileru: Am documentat trei comunități: pe cea a unui areal geografic mai departe de capitală (Schela, Gorj) de care mă simt legată emoțional – am identificat-o sub forma lucrătoarelor casnice din mediul rural, pe cea a imigrantelor – a celor care au sufletul în două lumi – a unui acasă teribil de departe (inclusiv cultural și confesional) și pe cea romă (cele care sunt încă nevoite să lupte pentru acceptare, acasă fiind). Ultimele reprezentative – Leen, Rashiqa și Cati, care apar și în expoziție – sunt din București.

Prin ce se disting zonele, din punct de vedere al temei, de altele observate de tine în țară de-a lungul timpului?

Ilina Schileru: Prin relaționarea mea personală cu membrele comunității, fiind legată filial de ele. E familia mea extinsă. Este special pentru că am fost un personaj din interior, dar am început documentarea serioasă și conștientă când am început să mă îndepărtez de ea. E un modus operandi al meu. Mă distanțez și încep să documentez, arhivez și interpretez.

Care au fost concluziile tale în urma proiectului?

Ilina Schileru: Că femeile pe care le-am fotografiat sunt mult mai asemănătoare între ele decât mi-am imaginat inițial. Că diferențele sunt doar formale.

Cum vezi, în ansamblu, problema egalității de gen? Există o îmbunătățire în acest sens în societatea românească?

Ilina Schileru: Există îmbunătățiri, dar lucrurile se mișcă lent. Și e firesc. Mentalitățile la nivel macro sunt cel mai greu de modelat. Cu toate astea, sunt împăcată cu anul în care am venit pe lume. Ca femei, avem mai multe drepturi, spații mai sigure pentru a ne manifesta și multiple forme de a ne exprima. Dar mai e mult până departe. Societatea românească mai are de lucru mult în privința egalității de gen, ageismului și integrării decente a minorităților sexuale etc., dar cu educație se rezolvă. Privesc cu speranță spre generația studenților mei cu care vorbesc despre artă în general.

Ce va presupune masterclass-ul pe care îl vei susține în cadrul expoziției?

Ilina Schileru: Voi povesti despre procesul meu în mare, integrând aspectul documentar al practicii de artist. Am fost întrebată dacă voi vorbi despre tehnică fotografică. Nu în sensul tradițional, etapa aia a depășit-o societatea de mult. Acum problema se pune în sfera experienței autentice umane, în relație cu alți indivizi și în relație cu tehnologia și AI.

Care este următorul pas pe care îl vei face în documentarea unor probleme ca drepturile femeilor și egalitatea de gen?  

Ilina Schileru: Continui să fac ceea ce fac, mă concentrez pe segmentul care e strict legat de educație, în special a tinerilor. Nu sunt activistă, așa că aportul meu vine cumva cotit. Integrez mesaje cu deschidere către astfel de teme în ce direcționez ca informație către studenții mei. Și ei decid ce fac cu acest instrumentar, la care au acces oricum online. Ce le ofer eu este un pic de ghidare.