INTERVIU – Sabina Suru: „Share, Tag or Dye”, o delicată auto-ironie la adresa condiției de artist

„Printr-o tehnică fotografică veche de două secole, vizitatorii vor putea vedea, probabil mai clar ca niciodată, limitările social media, inclusiv modul în care compresia afectează imaginile”, spune într-un interviu acordat Curatorial.ro artista Sabina Suru despre antotipia ce va fi utilizată în cadrul proiectului „Share, Tag or Dye”, pe care ea îl coordonează și la care poate participa oricine activează online.

„Share, Tag or Dye” este un proiect foto colaborativ organizat de Asociația Fotografică Allkimik, deschis tuturor artiștilor, fără selecție, finalizat cu o instalație ce va fi expusă la VAGon din cadrul Atelierelor Malmaison din București.

Înscrierile se fac până pe 18 august, participarea este gratuită și obiectivul este de a fi colectate cel puțin 200 de imagini provenite din social media care vor fi incluse integral, fără selecție, în limita locurilor disponibile, într-o instalație finală în locația-gazdă – VAGon – spațiu in(ter)disciplinat din cadrul Atelierelor Malmaison, ce va avea vernisajul la începutul lunii septembrie. Detalii despre apel se găsesc pe pagina de Facebook a Allkimik.

Sabina Suru, director artistic al proiectului, a explicat faptul că apelul este deschis tuturor, indiferent de mediul în care activează – de la fotografie și artă digitală până la sculptură sau performance și chiar și din domenii din afara sferei artistice. Organizatorii lansează și o provocare la introspecție către publicul amator de artă. „Să îl punem față în față cu limitările Instagramului, transpuse în mediul fizic”.

Mai mult, pe 6 august, organizează un atelier de antotipie, fiind astfel aduse imagini din online în plan material, prin intermediul unei tehnici sustenabile bazate pe materiale naturale și eco-friendly, cu aproape 200 de ani de istorie (antotipia este una dintre primele tehnici fotografice, bazată de decolorare prin intermediul soarelui a unor emulsii pigmentate, realizate din plante, fructe ori legume).

De unde a pornit acest proiect?

Sabina Suru: Ideea proiectului s-a conturat în timp, după nenumărate discuții în care ne plângeam că „și azi trebuie să postez pe Insta”, acest rău necesar fără de care un artist cu greu poate să mai fie artist (și nu numai, fenomenul se extinde și în afara domeniilor creative). Mai mult, consumul de artă prin intermediul telefonului și, ocazional, al ecranului de calculator a devenit atât de ubicuu încât de multe ori înlocuiește vizita într-o galerie sau într-un muzeu, iar experiența este implicit degradată. Așadar, „Share, Tag or Dye” s-a născut ca o delicată auto-ironie la adresa condiției de artist, auto-ironie pe care am decis să o împărtășim cu întreaga lume și să invităm artiști de peste tot alături de noi.

Care sunt obiectivul și așteptările voastre?

Sabina Suru: De fapt, avem două obiective în „Share, Tag or Dye”. Pe de o parte, vrem să întindem o mână de ajutor tuturor artiștilor și să îi ajutăm să se promoveze, punând alături atât artiști din România, cât și artiști internaționali. Aici ne bucurăm și de susținerea Alternative Photography – cea mai cunoscută organizație internațională pentru promovarea fotografiei alternative, partenerii noștri din „Share, Tag or Dye”. Oricine poate participa, răspunzând la apelul deschis pe pagina de Facebook a Allkimik – tot ce trebuie să facă este să trimită un link de social media în care s-a autopromovat. Apelul este deschis pentru toată lumea, indiferent de mediul în care activează – de la fotografie și artă digitală până la sculptură sau performance și chiar și din domenii din afara sferei artistice. Totodată, vrem să lansăm o provocare la introspecție către publicul amator de artă. Să îl punem față în față cu limitările Instagramului, transpuse în mediul fizic. Pentru că toate înscrierile din apel – da, toate, fără selecție, fără cenzură, în limita celor 200 de locuri disponibile – vor fi transpuse pe niște fâșii mari de material textil. Printr-o tehnică fotografică veche de două secole, vizitatorii vor putea vedea, probabil mai clar ca niciodată, limitările social media, inclusiv modul în care compresia afectează imaginile. Principala noastră așteptare (dincolo de ce e evident – să avem înscrieri în cadrul apelului și participarea publicului la evenimentele expoziționale de la VAGon, în Atelierele Malmaison) este să generăm discuții critice și constructive în jurul temei „Share, Tag or Dye”: promovarea și, mai ales, autopromovarea artiștilor în mediul online (în special pe canale de social media) ca acțiuni esențiale, dacă nu chiar obligatorii, în scopul expunerii și dezvoltării artistice, atât din perspectiva strategiilor artistice (cât efort depune artistul pentru promo vs. producție), cât și a accesului publicului la experiența artistică (online vs offline). Iar aceste discuții să contribuie la agregarea comunității oamenilor pasionați de fotografia alternativă, care este de altfel scopul principal al Asociației Fotografice Allkimik.

Câte înscrieri au fost înregistrate până în prezent? Sunt mai multe din țară sau din străinătate?

Sabina Suru: La nici o săptămână după deschiderea apelului, avem aproape 50 de înscrieri, lucru care ne-a luat și pe noi puțin prin surprindere. Deja ne gândim la o a doua expoziție, în cazul în care numărul celor înscriși depășește limita de 200 de locuri. Dintre acestea, majoritatea sunt români, însă avem deja și 12 participanți internaționali, din Europa până în Mexic și Brazilia. Ne bucurăm că un sfert din înscrieri vin din afara României, ceea ce înseamnă că am identificat o problemă globală și reușim să aducem împreună, în România, o comunitate cât mai mare de artiști. Așadar, chiar dacă apelul vă fi deschis până pe 18 august, înscrieți-vă cât mai curând pe pagina de Facebook Allkimik, că să fiți siguri că prindeți un loc.

Cum percepi amestecul analog-digital în artă? Consideri că evoluția artei în zona digitală este un plus pentru artiști? Din punct de vedere tehnic, putem spune că munca lor e cumva simplificată?

Sabina Suru: Am avut întotdeauna o sensibilitate pentru abordările hibride ori asocieri de tehnici care nu sunt considerate funcționale împreună. Privind lucrurile din această perspectivă, atât ca artiști, cât și ca manageri culturali, suntem de părere că amestecurile tehnologice, mai ales dacă cel puțin o componentă provine dintr-o zonă care ține de tehnologii obsolete, au o capacitate specială de extindere a discursului artistic. În final, și noi ne-am bazat adesea pe fotografia digitală în proiecte, iar când vine vorba de tehnici alternative de imprimare fotografică, imagistica digitală este un ajutor neașteptat care eficientizează mulți pași din proces. Este, cu siguranță, evident că tehnologiile de imagine digitală au deschis foarte multe orizonturi pentru artiști (și nu numai), că reprezintă o evoluție și permit apariția altor hibrizi procesuali și medii noi, cum este cazul artei ori animației digitale. Legat de simplificare, ține mai mult de bucătăria internă a fiecăruia; poate, bineînțeles, să simplice, dar, mai mult, cred că oferă un spațiu extins de manevră, în care experimentarea se poate petrece pe mult mai multe fronturi. Laboratorul alternativ este un astfel de exemplu – la urma urmei, majoritatea tehnicilor de imprimare alternativă (sau istorică, cum este cazul antotipiei) se bazează pe print contact, deci imagine negativă sau pozitivă printată pe un suport transparent, la dimensiune egală cu fotografia finală, care ține locul filmului fotografic din procesul de mărire în laborator și care este expus ca un sandviș.

Spune-ne, te rog, mai multe despre workshop-ul de antotipie. De ce ai ales această tehnică și ce presupune ea? Cum se va desfășura el mai exact? Cine va putea participa?

Sabina Suru: Antotipia este una dintre cele mai vechi tehnici asociate fotografiei. Se bazează integral pe componente naturale pigmentate (flori, legume, fructe) care se pasează și diluează în apă ori alcool, iar expunerea se face la soare. Prima mărturie a acestei tehnici datează de la începutul sec. XlX și îi revine cercetătoarei Mary Somerville (deși nepublicată la vremea respectivă), urmată de experimentele lui Sir John Herschel, cunoscut mai degrabă pentru invenția cianotipiei și descoperirea planetei Venus, între altele. Trecând peste acest preludiu istoric, ni s-a părut că această tehnică se așază cel mai elegant în ironia din centrul acestui proiect: tehnologii esențiale diseminării artei contemporane, scoase din mediul lor și materializate într-o tehnică responsabilă parțial pentru cum funcționăm socio-cultural acum. În același timp, anul acesta, colegii de la Alternative Photography au înregistrat pentru prima dată Ziua Internațională a Antotipiei și am hotărât să sărbătorim împreună această frumoasă inițiativă și, astfel, ne-a venit ideea de a organiza un workshop public în care să prezentăm și să experimentăm alături de doritori aceasta tehnică. După cum am tot punctat, acest proiect se adresează tuturor – pot fi artiști vizuali ori activi în alte zone artistice, pot fi profesioniști, amatori și chiar oameni din rândul publicului larg care nu au mai interacționat cu astfel de tehnici, trebuie doar să ne contacteze și să ne anunțe că doresc să participe. Va fi relativ restrâns, putem primi până la 10 participanți. Atelierul se va desfășura pe 6 august și, în decursul celor câteva ore pe care le vom petrece cu cei care doresc să ni se alăture, vom povesti despre istoria acestei tehnici și abordări contemporane ale ei, vom prepare emulsii și vom face expuneri. Ne-am bucura ca, dintre participanți, chiar să ne rămână alături câțiva în săptămânile de după atelier, când vom pregăti lucrările din instalația finală.

Finalul proiectului va fi marcat de expunerea instalației ce va avea la bază fotografiile înscrise. Va exista o altă ediție a lui?

Sabina Suru: Proiectul se va finaliza cu o instalație imersivă care va înțesa spațiul VAGon din cadrul Atelierelor Malmaison cu materializări ale feed-urilor adunate de comunitatea de contributori internațională, în urma apelului deschis. Va implica o experiență directă și tactilă cu niște componente cu care nu suntem obișnuiți să interacționăm altfel decât instrumentat de un ecran. În egală măsură, această abordare chestionează un altă dimensiune a culturii, anume cea auctorială. Suntem obișnuiți să putem cu ușurință asocia o lucrare de artă, live sau diseminată în social media, cu un autor, chiar și în varianta unei lucrări colective. În varianta acestui proiect, contributorii din open call devin o sursă auctorială de conținut, însă într-un întreg extins în care lucrarea palpabilă trece prin multe alte mâini, iar noțiunea de colaborare se extinde în afara abordărilor cu care suntem familiarizați. În ce privește planurile de viitor, sperăm să existe mai mult decât itinerări ale expoziției ori ediții viitoare. E un studiu relevant al felului în care ne raportăm la practica proprie, la colaborare și la lucrări de artă colectivă, dar mai ales la curgerea back and forth din online/ digital în offline/ tangibil și a disproporțiilor de timp(i) pe care îi investim în fiecare dintre aceste variante. Ne dorim să extindem proiectul sub forma unei țesături de organizații și agenți independenți care să depășească granițe tehnologice și teritoriale, deopotrivă. În aceasta primă ediție, colaborăm cu Alternative Photography, organizație similară din SUA cu un istoric lung, pentru a aduce la un loc o comunitate largă, nu doar comunitatea din România. În abordări viitoare, ne-ar plăcea să ieșim și în afara comunității fotografice și să angrenăm artiști și agenți culturali cu background mult mai divers – practici performative, video și film, obiect etc.

Ce planuri ai cu Allkimik în viitorul apropiat?

Sabina Suru: Allkimik este ceva mult mai complex decât o asociație culturală. Ștefan Dinu și Alex Spineanu, cei doi colegi-nucleu, dezvoltă această organizație de mai bine de 10 ani, cu mult înainte de a deveni ce este ea azi. Când m-am alăturat eu, încet și sigur, de prin 2014, acestei echipe, scopul principal al Allkimik era același ca acum: să fie un „spațiu” creativ, care cristalizează și susține o comunitate care nu se raportează la practica lor invariabil drept profesioniști sau amatori, artiști sau artizani și așa mai departe; să fie o platformă în care oricine are motivația să se poată dezvolta și să participe la creșterea unei nișe tehnologice care are implicații profunde în societatea contemporană, în păstrarea și revigorarea patrimoniului și, mai ales, în reactivări ale fotografiei în abordări care sunt relevante culturii contemporane. În următoarea perioadă ne dorim să repunem pe picioare o veche inițiativă Allkimik, anume Argentik. Inițial o colaborare a întregii comunități de foto analog & alternativ prin expoziții, film swap și alte abordări colaborative, vom transforma Argentik într-un amplu festival care celebrează, susține și promovează tehnici argentice, alternative și experimentale ale fotografiei. Ne dorim de asemenea, și lucrăm la asta de câteva luni bune deja, să deschidem un laborator fotografic public, în care oricine este binevenit să vină să lucreze, cu sau fără ghidaj, în funcție de dorințele și nevoile lor. Avem, în realitate, foarte multe idei – am deschis o listă, care se tot lungește de la o zi la alta -, dar aș păstra o parte dintre ele surpriză. Deci, stați cu ochii pe Allkimik, pregătim ceva surprize!

Fotografii publicate prin amabilitatea artistei. Fotografie principală, de Ștefan Dinu, portret colodiu umed pe sticlă