INTERVIU – Tudor Banuș: Arta creată azi în România suferă de „contemporaneitate”

Pictorul și graficianul Tudor Banuș, reputat ilustrator de carte, vorbește într-un interviu acordat curatorial.ro despre retrospectiva operei sale, expusă la București, despre surse de inspirație, stil și parcursul său profesional, despre noile tehnologii și neajunsurile artei românești.

Artistul este de părere că, astăzi, „toți cei care știu încă să deseneze s-au refugiat în banda desenată”, cartea ilustrată creată pentru adulți fiind un obiect rarisim, în timp ce grafica de presă a pierdut în general orice interes pe plan artistic.

Tudor Banuș consideră că arta creată azi în România suferă de „contemporaneitate”, care se manifestă prin eradicarea memoriei și se înrudește cu moda și festivalismul.

Artistul grafic recunoscut pentru combinația sa unică de realism figurativ și realism fantastic, precum și pentru colaborările cu publicații internaționale de prestigiu, cum ar fi Le Monde, The New York Times și Die Zeit, beneficiază de o expoziție retrospectivă la Arcub – Hanul Gabroveni.

„Delir controlat”, cea mai amplă expoziție a lui Tudor Banuș, cuprinde aproximativ două sute de lucrări, multe dintre ele emblematice pentru creația artistului grafic, dar și volume pe care artistul le-a ilustrat. Este amenajată la etajul Arcub – Hanul Gabroveni, în trei săli, și poate fi vizitată până în 12 noiembrie, de marți până duminică, între orele 12:00 și 20:00.

Despre Tudor Banuș

Tudor Banuș, născut în 1947 la București, este artist grafic de renume internațional, recunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul ilustrației și al artei grafice. Absolvent al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București, a ales să-și dezvolte cariera artistică în Franța, unde s-a stabilit în 1972. De-a lungul carierei de peste cinci decenii, a colaborat cu mai mult de 50 de publicații de prestigiu, inclusiv Le Monde, The New York Times și Die Zeit.

Stilul lui este caracterizat printr-o fuziune între tehnici tradiționale și influențe postmoderne, explorând teme profunde ce reflectă complexitatea existenței umane. Tudor Banuș a ilustrat mai mult de 30 de cărți, printre care lucrări ale unor autori celebri precum Jules Verne, Frații Grimm și Mircea Cărtărescu. Între altele, a fost recompensat cu Premiul Național pentru ilustrarea cărții „Enciclopedia Zmeilor”, de Mircea Cărtărescu.

De-a lungul anilor, lucrările lui au fost prezentate în mai mult de 85 de expoziții personale în întreaga lume. Prin creația sa, reușește să capteze atenția publicului și să provoace o reflecție asupra relației dintre arta tradițională și societatea modernă.

Cum se simte un artist în fața unei retrospective a operei sale? Putem spune că este ca o încununare a carierei?

Tudor Banuș: Artistul își dorește ca acea retrospectivă să nu fie decât o etapă în carieră și să fie urmată de retrospectiva nr. 2, nr. 3 etc. Este o primă etapă de recunoaștere.

Vă continuați activitatea creativă? Ce planuri aveți pentru următorii ani?

Tudor Banuș: Da, continui activitatea creativă atâta vreme cât sunt în putere. Doresc să continui să expun, pentru a mări vizibilitatea operei mele, ca orice artist.

Cum descrieți, în câteva cuvinte, parcursul dvs. de până acum?

Tudor Banuș: Parcursul meu poate fi descris ca o excursie pe munte: urcușul e greu cu sacul în spate, dar bucuria e mare când ajungi pe culme, unde poți bea un ceai cald în fața unui peisaj magnific…!

Care a fost momentul de referință sau persoana care v-a influențat cel mai mult traiectoria profesională?

Tudor Banuș: Momentul de referință cuprinde toată copilăria și adolescența. Priveam la nesfârșit albumele din casa părintească și mă îmbibam de operele unor artiști precum Dürer, Leonardo, Bosch, Breughel, Gustav Doré, Daumier și mulți alții. Ei au fost ghizii mei artistici, pe lângă faptul că reprezentau un antidot față de ideologia mortiferă ambiantă.

Ce anume a dat formă stilului dvs.? Ce v-a inspirat inițial și ce continuă să o facă?

Tudor Banuș: Am asimilat lecția gravorilor din Evul Mediu al Europei Centrale și am transpus-o ca mijloc de reprezentare a tuturor texturilor și materiilor din desenele mele. În ceea ce privește culoarea, acureliștii englezi mi-au inculcat pasiunea nuanțelor. Creându-mi o lume a mea, am pornit la vânătoarea după psihologiile personajelor mele care se definesc prin stări „sufletești” intermediare.

La vernisajul de la București ați vorbit despre abordarea dvs. în ceea ce privește grafica realizată pentru publicații și desenele personale – cum porniți de la text, pentru ziare, respectiv cum lăsați mâna să dicteze în creațiile proprii.
Ce ne puteți dezvălui însă despre tehnica dumneavoastră? Există un „model” de lucru?

Tudor Banuș: Da, în desenul de presă subiectul era primordial și se dorea o imagine puternică, aptă să frapeze imaginația cititorului. Îmi cream un cinema mintal din care urma să extrag ce era mai significativ, în serviciul textului. Azi, nu mai există desenul editorial comandat de redacție, ca atare, și a fost înlocuit cu banca de ilustrații, cu caricatura sau cu fotografii. Tot ce se obține repede, este în detrimentul creaței originale și a esteticii. Aceste elemente, obținute rapid și fără efort, cu o săracă incărcătură vizuală devin obsolete deja de a doua zi și dispar odată cu interesul pentru subiect, dirijat către noutatea zilei.

În creația liberă și personală, mâna și mintea vagabondează și așteaptă momentul potrivit, când un nucleu al viitorului desen devine „interesant”. De la el se desfășoară o rețea încă cețoasă, ce se precizează încet – încet și în final vine și privirea rațională ce îndrumă desenul către un dialog fertil cu privitorul.

Există un model propriu de lucru. Încep să plimb ușurel un creion 4H, foarte palid pe suprafața hârtiei, de-abia ținându-l între degete. Pe măsură ce schița devine desen revin și definesc contururile cu un creion mai negru, HB. Abia acum întră în joc acuarela, tușul și accentele.

Vă folosiți în creație de noile tehnologii? Ce părere aveți despre inteligența artificială? Credeți că poate pune în pericol artistul, în general?

Tudor Banuș: Da, în sensul utilizării unei aplicații din computer pentru a curăța desenul scanat. Apoi se pot obține digigrafii, echivalentul litografiei din secolele 19 și 20.

Cât despre AI, aceasta mimează creația, plecând de la opere existente ieșite din creația unor artiști umani.

Ați colaborat cu importante publicații, ați realizat ilustrație de carte, apreciate ambele inclusiv cu premii.
Cum vedeți astăzi grafica pentru presă? Mai au caricaturile, spre exemplu, impactul pe care îl aveau în urmă cu 30, 40 de ani?
Dar evoluția cărții ilustrate? Remarcăm de câțiva ani un interes tot mai mare pentru un astfel de obiect, în România, unde o bună perioadă a lipsit.

Tudor Banuș: Grafica de presă a pierdut în general orice interes pe plan artistic. Desenul editorial de acum câteva decenii putea „trăi” în mod autonom în afară suportului hârtiei ziarului sau revistei. Existau galerii care le expuneau. Nu cred că mai există așa ceva.

Cartea ilustrată creată în zilele noastre pentru adulți e un obiect rarisim, deci nesemnificativă… Dimpotrivă, e cu adevărat deferlată ca producție de cartea pentru copii, cu ilustrații de cele mai multe ori „stilizate”. E noțiunea care acoperă absența capacității de observație a naturii și a realității, iar rezultatul e un desen simplist. Botezat „naiv” printr-o piruetă semantică.

Toți cei care știu încă să deseneze s-au refugiat în banda desenată.

Care considerați că sunt neajunsurile artei în România? Ce ar trebui și ar putea fi îmbunătățit?  

Tudor Banuș: Arta creată azi în România, atât cât o cunosc, văzută de departe, suferă de „contemporaneitate”. O afecțiune pe care tinerii artiști s-au grăbit să și-o inoculeze ca pe un drog miraculos, mai ales după întrarea României în Uniunea Europeană.

Simptomele acestei boli se manifestă prin eradicarea memoriei, a istoriei Artei, a valorilor create prin inteligența mâinii, relegată la nivel de artizanat. Este totalitară și hegemonică, acaparând tot terenul mediatic, instituțional și financiar. Se înrudește cu moda și festivalismul, ridicând conceptul, performanța și serialitatea la nivel de dogmă.

În paralel, există o creație autentică, ce prelungește cunoștințele acumulate timp de secole, dar care trece pe sub „radarul” mediatic și instituțional.

Fotografie principală: Vernisaj expoziția retrospectivă „Tudor Banuș – Delir controlat”; credit foto: Vali Chincișan