„Le Déjeuner sur l’herbe”, o emblemă a artei
„Le Déjeuner sur l’herbe/ Dejun pe iarbă”, lucrarea lui Édouard Manet expusă la Salon des Refusés în 1863, a provocat un adevărat scandal. Motivul: prezența, deloc inofensivă, a unei tinere goale alături de bărbați purtând costume.
Originea scandalului
Édouard Manet (1832 – 1883) avea 30 de ani când a început să picteze această pânză monumentală, intitulată mai întâi „Le Bain”, apoi „La Partie carrée”. Într-o perioadă în care formatele mari erau rezervate picturii cu subiect istoric, el a decis să reprezinte o scenă de picnic la țară care părea banală, cu excepția unui detaliu: prezența unei femei dezbrăcate în compania a doi bărbați îmbrăcați, care priveau în ochii privitorului. Respinsă de juriul Salonului în 1863, lucrarea a fost aspru ironizată. Ce face această femeie anonimă, insolent dezbrăcată, în mijlocul unei scene care nu are nimic mitologic? A fost suficient pentru ca un scandal să izbucnească.
O nimfă a zilelor noastre
Tânăra fără inhibiții se uită la spectator cu o privire încrezătoare și complice, ca și cum l-ar invita să participe la picnic. Prezența ei pare ireală, iar nuditatea ei nu este un subiect. Cu toate acestea, datorită unei puneri în scenă inteligente, silueta ei diafană radiază lumină, contrastând cu umbrele copacilor. Acest chip blând nu este altul decât cel al Victorinei Meurent, un model recurent pentru pictor, care și-a împrumutat trăsăturile și pentru senzuala „Olympia”, realizată în același an. Au dispărut ipostazele lascive ale nimfelor sau zeițelor languroase, cu o plasticitate idealizată, care au populat istoria artei occidentale încă din Antichitate și, în special, pictura academică a contemporanilor lui Manet. Aici, artistul înfățișează un corp feminin nesexualizat, în toată splendoarea sa naturală.
Expus la Salon des refusés, „Le Déjeuner sur l’herbe” a provocat ilaritate în rândul celor care i-au reproșat lui Manet simțul neconvențional al perspectivei. Acest lucru este evidențiat în fundal de către scăldătoare (care este îmbrăcată), al cărei corp, pictat în câteva tușe, pare disproporționat. Lipsa de profunzime întărește artificialitatea acestei puneri în scenă, care pare să fi fost inserată într-un decor imaginat pentru o scenă de teatru.
O natură moartă discretă
Ceea ce ar putea fi ușor confundat cu o față de masă de picnic nu este deloc o față de masă de picnic: este de fapt rochia tinerei femei, aruncată în grabă pe iarbă împreună cu pălăria ei de paie. Există, de asemenea, un coș de răchită răsturnat, care îi oferă pictorului ocazia de a se complace în natura moartă. O pâine stă alături de cireșe, piersici, smochine.
Spre deosebire de cei trei protagoniști pictați într-un stil realist, vegetația pare să fi fost abia schițată. Tușele de pensulă energice ale lui Manet dezvăluie pe alocuri impasto-uri mai închise și mai deschise, accentuând efectele contrastului. Această „manie de a vedea în petice” i-a adus artistului numeroase critici până în zilele noastre. Prin desconsiderarea academismului, el s-a impus ca pictor al vieții moderne și a făcut o impresie de durată. Claude Monet, Paul Cezanne și Pablo Picasso au interpretat „Le Déjeuner sur l’herbe”, ridicând opera lui Manet la rangul de emblemă a istoriei artei.
