Lucrări de control din gimnaziu și liceu, transpuse de Raluca Popa într-o expoziție virtuală
Lucrări de control din gimnaziu și liceu sunt transpuse de artista Raluca Popa într-o expoziție virtuală, a doua dintr-un proiect găzduit de spațiul Online Viewing Rooms al galeriei bucureștene Gaep.
Intitulată simplu „Lucrări”, cu o completare între paranteze: „(Scara 1:2)”, expoziția Ralucăi Popa va putea fi vizitată pe gaepgallery.com în perioada 30 mai – 10 iulie.
Continuând seria „Time Lines”, care a debutat cu Ignacio Uriarte, această prezentare se axează pe o lucrare nouă de Raluca Popa, arătată virtual în premieră. Curator este Mihaela Chiriac.
Lucrările de control din perioada 1992 – 1998 se regăsesc într-o casetă îmbrăcată în in, într-o nuanță de bleumarin. Întregul set este un obiect mic, de 15,5 x 11 x 12,8 cm, ce poate fi ținut fără efort într-o mână. Partea sa deschisă dezvăluie 13 cotoare de cărți, de grosimi diferite. Numele artistei, o fotografie a ei și titlul lucrării sunt imprimate pe coperta casetei.
Fotografia oferă un rezumat al procesului de lucru și un indiciu privind conținutul celor 13 cărți în ediție cartonată. În această imagine realizată de aproape, peste umărul artistei așezate la masa de lucru, se poate observa ce face: cu fiecare mână, manevrează câte unul dintre cele două puncte ale unui pantograf peste două foi de hârtie aflate în fața ei. Folosit, de obicei, pentru desene tehnice, instrumentul permite reproducerea manuală a unor forme la o scară micșorată sau mărită. Prima dintre variante este valabilă în cazul de față, așa cum indică și titlul.
Arhiva, recurentă în practica Ralucăi Popa
În practica ei, Raluca Popa folosește frecvent arhivele – adesea, material cu caracter personal pe care l-a strâns de-a lungul anilor – ca un punct de pornire pentru investigații ce implică o revizuire, referitoare la procese de învățare și la capacitatea de a acționa și de a-și exercita potențialul. Cunoașterea presupune, până la urmă, retrospecție. Popa nu pare să urmărească îmbunătățiri de dragul îmbunătățirilor, ci mai degrabă o repoziționare a privirii – o revizie, în sensul etimologic mai vechi de revedere și reverificare -, adică o privire în trecut care ar putea genera o privire înspre viitor recalibrată. Spectrul unui posibil eșec plutește, totuși, deasupra proiectelor. Aceasta este, de fapt, o metodă recurentă în lucrările artistei, fie că se materializează în diverse operațiuni aplicate arhivelor (de ex., editare, adaptare, copiere) sau în acțiuni performative precum cea inițiată la Bienala de la Sinop, Turcia, unde participarea ei a inclus un control oftalmologic la un cabinet de specialitate (Synopia rhymes with Diplopia rhymes with Myopia, 2017).
Nu este, spune curatoarea, o simplă coincidență că Popa întrebuințează arhive, care implică, prin însăși natura lor, o privire în trecut. Artista își descrie arhivele ca fiind un material elastic, maleabil, pe care-l poate revizita, refolosi și învesti cu noi atribuții. Scopul acestor acțiuni (iar cu „scop” avem o nouă trimitere etimologică la faptul de a vedea, și chiar una legată de capacitatea de a acționa) este de a căuta, și poate de a dobândi, cunoștințe prin gestionarea transparențelor și a opacităților (fie ele de natură instituțională, istorică sau culturală) care modelează tranzacțiile între emițătorii și receptorii de informație.
Cele 197 de lucrări de control sunt organizate pe 13 materii și legate în mici cărți intitulate: Limba română, Matematică, Limba franceză, Limba engleză, Fizică, Chimie, Biologie, Geografie, Istorie, Limba latină, Muzică, Religie și Cultură civică.
Deși aspectul general curat al lucrărilor de control rămâne intact, schimbările intervenite în scrisul de mână de-a lungul anilor dezvăluie în mod subtil autorul adolescent. Două lucruri sunt constante: numele Ralucăi Popa ca identificator pe fiecare lucrare și notele mari, demne de un elev care a răspuns perseverent și silitor așteptărilor sistemului în care a fost pus. Există o anumită ironie critică, sugerată cu tact în subtextul lucrării, așa cum se întâmplă adesea la Popa, în faptul că această reproducere laborioasă a lucrărilor de control este mai mult de atât: este și o repunere în scenă/reconstituire care chestionează autoritatea instituției ce oferă validarea. Prin micșorarea originalului, Popa operează, la propriu, o reductio ad absurdum. Prin redimensionarea și deci reducerea volumului ocupat de lucrările de control, artista face aluzie la devalorizarea în timp a educației primite cu succes în acel cadru specific, sau cel puțin la reevaluarea ei.
„Mărire sau micșorare manuală la scară a unor lucrări de control, folosind pantograful (1:2, 2:1, 3:1 etc.) […] Am crescut sau redus mărimea textului din două lucrări de control despre activitatea umană și anatomia ochiului. Le privesc ca având rezoluție sau lizibilitate mare sau mică. Cumva am sentimentul că pot rămâne la suprafață dacă fac lucrurile astfel. E o încercare de a lucra cu vizibilitatea materialului din fața mea”, spune Raluca Popa.
Cine este Raluca Popa
Raluca Popa, născută în 1979, trăiește și lucrează în Berlin. După studii în Cluj-Napoca, ea a obținut diploma de master în arte la Londra. Printre expozițiile ei recente se numără: 22 Women Artists (Stations, Berlin, 2022), Goodbye, Sarotti! (Soft Power Project Space, Berlin, 2021), 2012 Alphabet Book (The Last Archive & Tranzit Bucharest, 2020), Viral Self-Portraits (online, MG+MSUM, Ljubljana, 2020), How to Disappear (solo, Gaep, București, 2019), Artistic Enquiries into Plants (Tranzit Bucharest, 2019), și The Unknown Portrait of Brancusi (solo, Europe House, Londra, 2016).
A participat de două ori la Sinopale – Sinop International Biennial (Sinop, 2022 și 2017) și Art Encounters Biennial (Timișoara, 2019 și 2017).
Credit foto: Gaep
