Lucrări realizate de El Greco pentru o biserică spaniolă, expuse împreună prima dată în 200 de ani
Lucrări realizate de El Greco pentru biserica Mănăstirii Santo Domingo el Antiguo din Toledo sunt expuse împreună prima dată în două secole, la Muzeul Prado.
Până la 15 iunie, Galeria Centrală a clădirii Villanueva găzduiește, pentru prima dată de când au fost dispersate, opt din cele nouă lucrări pe care El Greco le-a realizat pentru biserică.
„La Asunción”, marea pânză centrală a altarului principal, care se află în colecțiile Art Institute of Chicago din 1906, este expusă alături de cele două lucrări din acest altar aflate în colecția Museo del Prado, cele din Santo Domingo el Antiguo și din alte colecții.
Curatoriată de Leticia Ruiz, șefa colecției de pictură renascentistă spaniolă din muzeul madrilen, reunirea acestor lucrări este un eveniment artistic extraordinar care permite vizitatorilor să se bucure de o colecție excepțională a primei producții a lui El Greco în Spania.
Cele mai importante comenzi din cariera pictorului de până la 1577
El Greco (Doménikos Theotokópoulos) a primit la mijlocul anului 1577, abia sosit în Spania, cele mai importante două comenzi din cariera sa de până atunci: Expolio pentru catedrala din Toledo și cele trei altare pentru mănăstirea călugărițelor cisterciene din Santo Domingo el Antiguo, una dintre cele mai vechi mănăstiri din oraș.
Din 1579, această mănăstire a avut o biserică nouă, cu un design clasicist, plătită de Doña María de Silva (1513-1575), doamnă portugheză care a servit-o pe împărăteasa Isabel, soția lui Carlos V, și de Diego de Castilla (cca. 1507-1584), diaconul catedralei. Spațiul a fost destinat ca loc de înmormântare pentru cei doi binefăcători.
Don Diego l-a desemnat pe El Greco să picteze altarul principal și cele două altare laterale din biserica Santo Domingo el Antiguo, la sugestia fiului său Luis de Castilla (c. 1540-1618), care îl cunoscuse pe pictor la Roma, la palatul Farnese, în 1571.
Datorită acestei recomandări, El Greco a putut aborda o lucrare deosebit de complexă, în care a trebuit să conceapă structura celor trei altare, cele cinci sculpturi care încununau altarul principal și pictura a opt pânze. Concepția ansamblului a fost o reînnoire a altarului tradițional castilian. Piesa de altar principală era organizată în jurul unei mari pânze cu tema Adormirea Maicii Domnului (La Asunción), căreia îi erau subordonate restul picturilor: cei patru sfinți din stranele laterale – Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Ioan Evanghelistul, Sfântul Bernard și Sfântul Benedict – și, în secțiunea superioară, Trinitatea.
După câțiva ani de la inaugurarea bisericii, un blazon pe lemn, deasupra picturii centrale, a fost acoperit cu Santa Faz, tot de El Greco.
Comanda a fost finalizată în 1579. El Greco s-a dovedit a fi un maestru de geniu, îndrăzneț și strălucit, care avea o fluență uluitoare în compoziția operelor de mari dimensiuni, pline de reminiscențe italiene în modelele figurative, precum și în colorit și manoperă.
Dispersarea lucrărilor
Cu excepția a trei picturi care au rămas în biserica Santo Domingo el Antiguo (cei doi sfinți Juanes și Învierea), restul operelor au început să fie dispersate începând cu 1830. În acea perioadă, aprecierea lui El Greco s-a concentrat pe perioada sa timpurie, influențată de Tițian, ceea ce a făcut ca picturile din această biserică să fie deosebit de apreciate.
În 1961, pictura care o reprezintă pe Santa Faz a fost scoasă din altar și vândută în 1964 unei colecții private.
„La Adoración de los Pastores” a fost achiziționată în 1956 de Emilio Botín Sanz de Sautuola y López și se află acum în colecția Fundației Botín.
„La Asunción” a fost cumpărată, la 13 august 1830, de infantul Sebastián Gabriel de Borbón, pentru 14.000 de reali. Pentru a o înlocui pe altar, a fost comandată o copie de Luis Ferrant (1806-1868) și Carlos Luis de Ribera (1815-1891), pentru care au fost plătiți 8.000 de reali.
În 1836, lucrarea a fost confiscată de guvern și, ulterior, returnată prințului în 1859, ca urmare a revenirii sale în tabăra conducerii.
În 1868, pictura a fost mutată împreună cu colecția sa la Pau (Franța). După moartea prințului, în 1875, colecția lui a fost împărțită între moștenitorii săi.
„La Asunción” a fost inclusă în prima expoziție dedicată lui El Greco la Museo del Prado, în 1902, înainte de a fi vândută în octombrie 1904 galeriei Durand-Ruel din Paris. În cele din urmă, a fost achiziționată de Nancy Atwood Sprague, care a donat-o Institutului de Artă din Chicago în 1906, în memoria soțului său, Albert Arnold Sprague.
În același an 1830, același prinț Sebastián Gabriel de Borbón a achiziționat lucrările care îi reprezintă pe San Bernardo și San Benito, pentru 3.000 de reali. Ambele au fost confiscate în 1836 de guvern și depuse la Museo de la Trinidad în 1838.
San Bernardo a fost returnat prințului în 1861 și vândut în 1890 la Paris de către ducele de Dúrcal, fiul său. Ulterior, a avut diferiți proprietari până când a fost depus la Nationalgalerie din Berlin, în 1943. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost confiscată ca pradă de război și dusă în Uniunea Sovietică. În prezent, este expus în Muzeul Ermitaj.
San Benito nu a fost returnat prințului, iar în 1872 a trecut de la Museo de la Trinidad la Prado.
„La Trinidad” a fost cumpărată în 1830 de sculptorul Valeriano Salvatierra, o figură-cheie a pieței de artă incipiente. În iunie 1832, el a vândut-o lui Fernando VII pentru 15.000 de reali cu destinația Muzeul Regal, în prezent Museo Nacional del Prado.
