Medardo Rosso, rivalul lui Rodin, inventator al sculpturii moderne

Sculptor, fotograf și maestru al punerii în scenă, rival al lui Auguste Rodin și model pentru numeroși artiști, inclusiv Constantin Brâncuși, Medardo Rosso – în jurul anului 1900 – a revoluționat sculptura.

Deși astăzi nu mai este un nume cunoscut, artistul italian a fost cândva apreciat pentru rolul său în inițierea unei noi ere a sculpturii moderniste. Această ruptură radical experimentală cu tradiția a evitat monumentalitatea pentru a sublinia în schimb materialitatea și procesul. La fel ca impresioniștii, artistul a adoptat subiecte de la marginea societății și a încercat să capteze lumina trecătoare sau condițiile atmosferice considerate anterior în afara domeniului de aplicare al sculpturii. Prin interesul său pentru performanțele publice și prezentările care ar putea fi considerate retrospectiv proto-instalații artistice, Rosso a demonstrat o capacitate impresionantă de a anticipa multe dintre evoluțiile majore ale artei secolului XX.

Considerat în general părintele sculpturii moderne, Auguste Rodin are în lume nu unul, ci trei muzee dedicate moștenirii sale – la Paris, Philadelphia și Shanghai. Pe de altă parte, Medardo Rosso, rivalul său pe care l-a admirat și invidiat, a fost aproape complet trecut cu vederea.

O retrospectivă majoră organizată în 1963 la MoMA din New York nu a reușit să îl impună pe Rosso în conștiința publică. Șase decenii mai târziu, o retrospectivă la Kunstmuseum Basel reafirmă impactul uriaș al lui Rosso asupra cursului artei moderne.

„Medardo Rosso: Invenția sculpturii moderne” grupează aproximativ 50 de sculpturi ale lui Rosso cu lucrări realizate de peste 60 de artiști de marcă, printre care Rodin, Edgar Degas, Lynda Benglis, Francis Bacon, Richard Serra, Duchamp, Constantin Brâncuși, Meret Oppenheim, Odilon Redon, Giuseppe Penone, Felix Gonzalez-Torres și Simone Fattal.

Rosso a făcut parte, alături de Rodin, Bourdelle și Maillol, din juriul Salon de 1906 Paris, care a remarcat lucrarea pe care Constantin Brâncuși a prezentat-o atunci: „Bust de copil”, prima sculptură din această serie, un ghips patinat.

Opus convențiilor artistice

O rivalitate amicală între Rodin și Rosso a devenit aprigă atunci când cel din urmă l-a acuzat pe primul că i-a împrumutat efectul de înclinare des folosit.

Rosso a considerat că influența nu i-a fost recunoscută în mod corespunzător atunci când Rodin a prezentat „Monumentul lui Balzac” în 1897. Rămâne întrebarea dacă Rodin a preluat într-adevăr de la Rosso unele dintre cele mai importante idei ale acestuia.

Rosso a avut o viziune idiosincratică care se opunea convențiilor artistice. Născut în Torino în 1858, a fost exmatriculat de la Academia Brera după ce s-a revoltat față de învățăturile vechii școli. În 1889, s-a stabilit la Paris și a rămas acolo timp de aproape trei decenii. A murit la Milano în 1928.

Preferința lui Rosso de a lucra în ceară și ipsos se potrivea perfect cu obiectivele sale antimonumentale. Asta i-a permis să confere artei sale calități care nu sunt de obicei asociate cu sculptura, precum efemeritatea, mișcarea și atmosfera.

Model important pentru Brâncuși

Constantin Brâncuși, care probabil a văzut lucrările lui Rosso la o expoziție la Paris în 1904, l-a considerat un model important.

Chiar dacă suprafețele aspre ale lui Rosso par să contrasteze cu formele netede ale lui Brâncuși, Rosso a oferit un model pentru modul în care sculptura se poate dizolva în spațiu în loc să îl ocupe pur și simplu. Dar și modul în care fotografia poate fi o extensie a formei sculpturale, apreciază curatorii Heike Eipeldauer și Elena Filipovic.

„Medardo Rosso: The Invention of Modern Sculpture” este expusă la Kunstmuseum Basel până la 10 august 2025, după ce a fost prezentată la Mumok, în Viena.

Fotografie principală: Medardo Rosso în atelierul său de pe Boulevard des Batignolles, 1890, imprimare de pe negativul original de sticlă © Archivio Medardo Rosso