Monet, care avea un apetit în a-și ataca tablourile, ar fi distrus 500 de pânze

Nemulțumit de tablourile sale, Claude Monet a folosit cuțite și propriile cizme pentru a le ataca, în loc să le trimită la expozițiile din Paris așteptate cu mare interes, inclusiv la cea programată din 1907, care, din acest motiv, nu a avut loc până în 1909.

Monet nu este singura figură istorică care s-a făcut vinovată de faptul că și-a atacat propria operă. Artiștii, de la Michelangelo la John Baldessari, de la Agnes Martin la Gerhard Richter, au fost predispuși atât la distrugere, cât și la creație, fiecare din motive proprii.

Sotheby’s estimează că Monet ar fi distrus până la 500 de pânze. Un articol de ziar din 1908 spunea că a distrus 15 doar în acel an și le evalua la 100.000 de dolari, ceea ce, ținând cont doar de inflație, ar echivala cu 3,4 milioane de dolari astăzi.

Bineînțeles, valoarea tablourilor sale a crescut vertiginos de atunci, așa că echivalentul real este incalculabil. El spunea: „Viața mea nu a fost decât un eșec, iar tot ce mi-a mai rămas de făcut este să-mi distrug tablourile înainte de a dispărea”.

Cei din jurul său au suferit ca urmare a propriei sale nefericiri. „În fiecare zi înțeapă pânzele”, îi scria soția sa Alice unui prieten în 1908. „Este cu adevărat chinuitor. Într-o zi, lucrurile nu stau prea rău; a doua zi totul este pierdut”.

După ce a creat o grădină faimoasă, plină de poduri în stil japonez peste iazuri pline de nuferi, a încercat să recreeze frumusețea acesteia pe pânză, dar a fost total nemulțumit. În 1908, în același an în care se pare că a distrus cele 15 picturi, artistul în vârstă de 68 de ani, care își examina retrospectiv cariera, i-a scris unui prieten: „Aceste peisaje de apă și reflexii au devenit o obsesie. Este dincolo de puterile mele de bătrân, și totuși vreau să ajung să redau ceea ce simt… Sper că după atâtea eforturi, va ieși ceva”.

Tablourile cu nuferi care au ieșit nevătămate din atelierul lui Monet au ajuns să fie expuse în muzeele din întreaga lume și sunt piese de bază pe piață. Pânza „Nymphéas en fleur” (Nuferi în floare) din 1914-17 s-a vândut cu aproximativ 84,6 milioane de dolari la Christie’s New York în 2018, devenind cea mai scumpă pictură a sa pe acest subiect.

Fostul prim-ministru francez Georges Clemenceau, care a fost un apropiat al pictorului, a declarat unui jurnalist după moartea acestuia că „Monet își ataca pânzele atunci când era furios. Iar furia lui se năștea din nemulțumirea față de munca sa. Era cel mai mare critic al său”.

Doar mormântul, spunea artistul, îl va salva de nemulțumirea sa. „Când voi fi mort”, i-a spus el lui Clemenceau, „voi găsi imperfecțiunile lor mai suportabile”.

Desigur, fără a vedea picturile distruse, este ușor de speculat că acestea erau de cea mai bună calitate și că doar irascibilitatea a fost cea care le-a trimis la coșul de gunoi. Dar cel puțin un observator contemporan a aprobat faptul că artistul și-a impus propriile standarde înalte, declarând pentru New York Times: „Este păcat, poate, că alți pictori nu fac același lucru”.