curatorial / Artǎ / Muza lui Baudelaire, ștearsă dintr-o operă monumentală a lui Courbet

22 Decembrie 2025 /

Muza lui Baudelaire, ștearsă dintr-o operă monumentală a lui Courbet

Jeanne Duval, muza lui Charles Baudelaire, a fost ștearsă la cererea poetului din tabloul monumental „L’Atelier du peintre” al lui Gustave Courbet, care se află în patrimoniul Musée d’Orsay. După 170 de ani, figura ei reapare.

Ulei pe pânză pictat între anii 1854 și 1855, tabloul măsoară 598 x 361cm. El reprezintă, potrivit artistului, „întreaga lume care a venit la mine să fie pictată”. În dreapta, spunea el, se află „toți acționarii, adică prietenii, colegii de muncă, iubitorii de artă”, iar în stânga, „cealaltă lume a vieții cotidiene, masele, mizeria, sărăcia, bogăția, exploatații și exploatatorii, oamenii care trăiesc de pe urma morții”.

Între personaje, în primul grup, se află Charles Baudelaire, cufundat într-o carte, și, inițial, iubita lui de la acea vreme. Așa cum este tabloul cunoscut, lângă Baudelaire este un spațiu gol, locul unde stătea odată Jeanne Duval.
În partea „vieții cotidiene”, se află un preot, un negustor, un vânător care seamănă cu Napoleon al III-lea și o cerșetoare, care simbolizează sărăcia.
În mijlocul tuturor se află Courbet însuși, flancat de o muză feminină, un copil și o pisică. În centru, pictorul se prezintă pe sine ca un mediator.

Odată ce pictura lui destinată Expoziției Universale din 1855 a fost respinsă, Courbet a construit pe cheltuială proprie un „Pavilion al Realismului”. Aici, în afara evenimentului oficial, a organizat propria expoziție, care includea și pictura „Înmormântare la Ornans”, astfel încât opera sa să fie accesibilă întregii societăți.

Jeanne Duval, muză abuzată

Jeanne Duval era o actriță franceză care a avut o relație tumultoasă cu Baudelaire ce a durat două decenii. Deși era considerată de prietenii lor drept iubirea vieții lui Baudelaire, poetul nu s-a căsătorit cu ea, probabil influențat de protestele mamei lui, care dezaproba relația, în parte din cauza originii caraibiene a lui Duval.

Duval era membră a lumii interlope a orașului, iar activitatea ei teatrală a introdus-o elitei artistice a orașului. În 1842, văzând-o prima dată în timpul unei reprezentații la Théâtre du Panthéon, Baudelaire, în vârstă de 21 de ani, a fost fascinat, trimițându-i flori în cabina ei și cerând o întâlnire. Nu este stabilit dacă Duval era născută în 1820, ceea ce ar fi însemnat că avea 22 de ani atunci, sau în 1827, ceea ce ar fi însemnat că avea doar 15 ani.

Relația lor era intensă, din punct de vedere emoțional, și marcată de abuzuri: Baudelaire o agresa fizic pe Duval, pe lângă faptul că îi vindea bunurile și o îndatora, făcând-o dependentă financiar de el. În 1845, el a încercat să se sinucidă cu un cuțit în timp ce stătea lângă Duval într-o cafenea, intenționând să-i lase întreaga sa moștenire în testament. Își dorea ca ea să fie mai puțin independentă și o idolatriza în poezii referindu-se la ea ca „La Vénus Noire” în opera sa „Les Fleurs du Mal” din 1857.

În timpul uneia dintre numeroasele lor despărțiri, Baudelaire i-a cerut lui Courbet să o elimine pe Duval din tabloul „L’Atelier du peintre”. Dar, pentru că artistul a pictat peste figura ei cu acuarele, în loc de uleiul original, Duval a reapărut încet, ca un pentimento, în pictură, în ultimii 170 de ani.

Cei doi s-au definitiv despărțit în 1861, cu mai puțin de zece ani înainte ca amândoi să moară din cauza complicațiilor pe fondul sifilisului.
La un an după separare, Duval a fost pictată de Édouard Manet ca „Amanta lui Baudelaire” (1862), tablou care se află în colecția Muzeului de Arte Frumoase din Budapesta.