Nicolae Grant, pictorul Goleștilor, în focus la Muzeul de Artă Craiova
Expoziția „Nicolae Grant, pictorul Goleștilor” poate fi vizitată la Muzeul de Artă Craiova – Palatul Jean Mihail până în 30 iunie, de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 17:00.
„Nicolae Grant, pictorul Goleștilor” este rezultatul colaborării dintre Muzeul de Artă Craiova și Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Golești, fiind dedicată memoriei pictorului Nicolae Grant.
Expoziția cuprinde obiecte din patrimoniul Muzeului Golești care au aparținut membrilor familiei Grant – lucrări de pictură și grafică, documente și fotografii, precum și trei lucrări de pictură și una de grafică aparținând patrimoniul Muzeului de Artă Craiova.
Despre Nicolae Grant
Nicolae Grant s-a născut la 21 aprilie/ 9 mai 1868, fiind cel de-al unsprezecelea fiu al soților Zoe și Effingham Grant și strănepot, pe linie maternă, al marelui logofăt Constantin (Dinicu) Golescu și Zoe C. Golescu, născută la Craiova.
A studiat la pensionul Winter din Neuilly (1874 – 1876), la liceul din Tours (1876 – 1878), apoi la Montpellier. Reîntors în România, în anul şcolar 1884 – 1885, Nicolae Grant a frecventat timp de şase luni Şcoala Națională de Belle – Arte din Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Theodor Aman şi pe Gheorghe Tattarescu. În această perioadă, Nicolae Grant a realizat prima sa lucrare, „Conacul de la Belvedere din București”, aflată în prezent în patrimoniul Muzeului Golești. Pentru a-și completa cunoștințele, Nicolae Grant s-a reîntors în Franța, și-a continuat studiile la Școala de Belle – Arte. În anul 1893, a expus câteva pânze la Ateneul Român, între care un tablou reprezentând o natură statică, realizată în ulei pe pânză, care i-a atras atenția pictorului Nicolae Grigorescu. Bucurându-se de cuvinte de apreciere din partea acestuia, Nicolae Grant i-a oferit-o pictorului, primind la schimb o lucrare a acestuia.
Operele realizate, în cei 20 de ani petrecuți în Franța, îl îndreptățesc pe Nicolae Grant să fie menționat ca unul dintre cei mai importanți pictori călători ai istoriei artei românești. În Franța a lucrat și în domeniul artei decorative, unde a realizat afișe pentru firme comerciale: Chocolat Meunier și pentru fabrica de piane A. Bord.
A revenit în România, în 1898, când s-a logodit, la Golești, cu Alexandrina Bengescu. Căsătoria a avut loc la biserica Kretzulescu din București, iar un an mai târziu s-a născut unicul fiu, Georges. Atunci a expus la Salon de la Société des Artistes Français. A făcut parte din societatea Ileana, în cadrul căreia a fost organizată o expoziție, în 1898, la care au participat, alături de Nicolae Grant, și G. D. Mirea, Constantin Artachino, Eduard Grant (fratele său), Menelas Simonide, Constantin Pascali, Nicolae Gropeanu.
În anul 1900 a participat la Expoziția Universală de la Paris, unde a expus patru tablouri alături de numeroși pictori, gravori, litografi și arhitecți. Doi ani mai târziu a fost înființată societatea Tinerimea Artistică, considerată cea mai coerentă și longevivă construcție artistică din prima jumătate a secolului XX. Această societate și-a propus să contribuie la dezvoltarea și promovarea artelor plastice din România.
Începând cu 1903, Nicolae Grant a deschis aproape anual câte o expoziție la Ateneul Român, iar, din 1910, an în care a hotărât să se întoarcă definitiv în țară, a luat parte constant la viața artistică românească. În lunga sa carieră artistică, care se întinde pe mai mult de 50 de ani, a pictat circa 1.000 de tablouri: picturi în ulei, desene, acuarele, guașe, tempera. Ultima expoziție personală, unde a prezentat 38 de acuarele, a avut loc la Ateneul Român, în 1946, cu patru ani înainte de a trece în eternitate.
Foto: „Portretul Alexandrinei Grant”, acuarelă pe carton de Nicolae Grant, 1903, deținător – Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Golești
