Operațiunea „Rondul de noapte” – Câinele lui Rembrandt, copiat dintr-un desen Van de Venne
Noile cercetări ale echipei Operation Night Watch au dezvăluit că Rembrandt a creat celebrul câine din tablou după un desen din secolul al XVII-lea realizat de Adriaen van de Venne. De la înclinarea capului până la zgardă și poziționare – asemănarea este incontestabilă.
Noile detalii ale cercetării au fost anunțate în „The Night Watch: Every Inch a Story”, serial YouTube realizat de Rijksmuseum, de curatoarea Anne Lenders și restauratoarea Anna Krekeler. Ele vorbesc despre modul în care Rembrandt s-a inspirat din desenul lui Van de Venne și l-a transformat într-unul dintre cele mai vii detalii ale tabloului.
Restaurarea lucrării „Rondul de noapte” (1642), de Rembrandt van Rijn, a fost demarată de echipa de experți de la Rijksmuseum în noiembrie 2024, după cinci ani de cercetare intensivă și retușare a tabloului. Operațiunea „Rondul de noapte” este cel mai mare proiect de cercetare și restaurare dedicat vreodată acestei capodopere a lui Rembrandt. În prezent, tabloul este restaurat public, într-o cutie de sticlă, la muzeul din Amsterdam.
Operațiunea „Rondul de noapte”, Rijksmuseum Amsterdam
Dovadă de erudiție
Lenders povestește că și-a dat seama de asemănarea câinelui din pictură cu cel din desenul lui Van de Venne când a vizitat anul trecut o expoziție dedicată acestui artist mai puțin cunoscut, la Muzeul Zeeuws din Middelburg.
Investigații suplimentare asupra schiței în cretă a tabloului, realizate cu ajutorul scanării macro cu raze X fluorescente (MA-XRF), au evidențiat și mai multe asemănări între cei doi câini. În pictura finală, Rembrandt a redat toate cele patru picioare ale câinelui, coada este plasată între picioare și i-a adăugat o limbă, pentru a sugera privitorului că acesta latră la o tobă.
Adriaen van de Venne, „Design for the engraved Title Page of Jacob Cats Self-stryt” (1619)
Este cunoscut acum că Rembrandt avea o mare colecție de desene și gravuri, inclusiv ale lui Van de Venne, mai spune Lenders. Ea adaugă că o figură din aceeași ilustrație se regăsește într-un alt tablou al lui Rembrandt, „Joseph Accused by Potiphar’s Wife” (1655), din colecția Galeriei Naționale de Artă din Washington DC.
Taco Dibbits, directorul Rijksmuseum, afirmă că ceea ce am putea numi astăzi copiere era atât parte a formării unui artist, cât și o dovadă de erudiție, notează The Art Newspaper. „Nu voia ca oamenii să-l numească Rembrandt van Rijn, ci doar Rembrandt, la fel ca în cazul lui Michelangelo. Și își dorea cu adevărat, la fel ca italienii, să fie acel artist erudit care se baza pe gravurile predecesorilor săi, care putea copia atât de bine și le cunoștea atât de bine încât le-a dezvoltat mai mult”.
